Ideologia arianismul aiurea

Gigi Becali (Libertatea, 5292, p. 2) a descoperit care este principala sursă de perturbare a politichiei dâmboviţene, Cel Rău. "Diavolul l-a împins pe PSD împotriva preşedintelui", zice el în providenţiala sa agramaticalitate. Că dracu îşi bagă codiţa în politică nu mai e un secret pentru nimeni, dar destăinuirea lui Jiji face cât o mulţime de ideologi cretino-democraţi la un loc. Opoziţia dintre Bine şi Rău din capul Păstorului dobrogean este trans-ideologică.
Şi, iată, mai jos în acelaşi articol, un crâmpei din morfologia cronică a mioriticului vieţuitor. Marele făptuitor de biserici şi locuinţe pentru sinistraţi (sau biserici sinistre pentru locatarii rău platnici?) glăsuieşte următoarea înţelepciune din substratul paremiologic al gubei de oaie. Vorbind despre candidaţii pentru Parlamentului European, puristul nostru cu idei, afirmă răspicat că "Dacă e urât, nu îl băgăm pe liste". Păi se poate, domnu' Pavel să îl lăsaţi liber cu rasismul pe stradă. Adică, dacă nu e daco-aiurean de-al nostru, frumos, cu ochi albaştri, păr blond la subsioară, nu are ce căuta în Europa aia a multi-etnicismului arian.
Să faci din aspectul fizic un criteriu politic este întrecut numai de un alt precept de guvernare al aceluiasi Baci, care, înfipt ca musca în scandalul cu Mucea şi băieţii lui a debitat (parafrazez): Păi, cum să-l numeşti într-o funcţie publică dacă îl cheamă.... Mucea! Păi, ce?! Mucea e nume de director? Normal că nu, şi iată aici specificul mioritic pe partea curăţeniei rasiale. Nu numai etnia trebuie să fie bună şi sănătoasă, ci şi descendenţa antroponimică. Să se termine odată cu numele străine din viaţa publică a românilor. Trăiască curăţenia (sic!) patronimică, trăiască sfintele nume de botez neaoşe. Trăiască becalizarea!