O victorie cât o înfrângere
Emil Boc este primarul de facto al Clujului de peste 20 de ani. Acum a obținut o nouă „victorie”, luând 46% din voturile exprimate de clujeni (rezultatele după numărarea a peste 90% din buletinele valide). Pare că Boc va fi „primar pe viață”, un fel de Mic Putin de pe Someșul Mic, ceea ce nu e o dovadă de sănătate a democrației. Însă scorul obținut de contracandidatul său, fostul coleg din PNL, Sabin Sărmaș, care a fost ales de 32% dintre concetățeni, demonstrează că victoria lui Boc este o înfrângere și reprezintă o rază de speranță. Sărmanul Sărmaș, ca și sărmana democrație mioritică, a fost o victimă sigură a aranjamentelor electorale și a sistemului electoral actual, cu un singur tur de scrutin, care favorizează în mod clar „incumbenții”, adică edilii aflați în funcție. Acest mod de a vota este profund nedemocratic.
Puțină lume își mai amintește că Boc a câștigat primul mandat doar după un al doilea tur de scrutin, cățărat pe valul Alianței „DA”, când l-a înfrânt în 2004 pe Ioan Rus cu 56.25% din voturi. Dar Boc a primit în primul tur puțin peste 33% din voturi, adică tot cam atâtea câte a primit acum contracandidatul său.
Incontestabil, conform reglementărilor în vigoare, Boc a câștigat aceste alegeri. Dar, așa cum ar fi fost mod normal, acolo unde locul nu era câștigat cu majoritate simplă (50 plus 1 la sută), sistemul electoral ar fi trebuit să prevadă un alt doilea tur de scrutin. Și atunci victoria lui Boc s-ar fi transformat într-o adevărată înfrângere. Dacă la Cluj opoziția politică față de „administrația Boc” ar fi fost reală, Sărmaș ar fi avut o șansă - cu 10% voturile maghiarilor, cu 5,5% voturile candidatului USR și cam 5% voturile PSD, azi Sărmaș era noul primar al Clujului.
Adevărata înfrângere, însă, decurge din atitudinea clujenilor față de actualul edil. Dacă în 2016 Boc a fost ales primar cu 64,76% din voturile exprimate, în 2020 el a fost votat de aproximativ 75% dintre clujenii care au mers la urne. Azi, cu o prezență de numai 46%, adică mai puțin de jumătate dintre alegători (sub nivelul prezenței la vot la nivelul județului), actualul primar a obținut voturile a aproximativ 45% dintre participanții la alegeri, adică mai puțin de jumătate din cei aproximativ 127 de mii de alegători. Deci cam 51 de mii de oameni au decis soarta orașului.
În condițiile în care Sabin Sărmaş a candidat ca „independent”, acesta a reușit un rezultat remarcabil, unul din trei clujeni l-au considera o alternativă reală. După șase mandate (plus unul mandat al marionetei iubitoare de lubeniță, Apostu), Emil Boc a câștigat primăria, dar a pierdut. Cel puțin față de alegerile din 2020, Boc a pierdut aproape 20% dintre votanții săi „fideli”.
Cum se explică această victorie ca o înfrângere a lui Boc și înfrângerea victorioasă a lui Sărmaș?
Poate că, pentru că numai Nicolae Ceaușescu a mai stat în funcție la fel de mult ca și Emil Boc, factorul oboseală a cetățenilor a reprezentat un motiv. În fond, după încheierea acestui mandat și dacă va termina și metroul clujean, comparația dintre Nicolae Ceaușescu și Boc va fi și mai puternică. Doar doi oameni în istoria României sunt creatori de metrouri în patria noastră metrou-litică. La fel de neschimbat din fotoliu ca și omul sub al cărui regim și-a început cariera fostul membru (unii spun că a fost chiar vicepreședinte) al Uniunii Asociației Studenților Comuniști din universitatea Babeș-Bolyai (UASCR), Boc reprezintă fața întunecată a democrației, perpetuarea pozițiilor de putere, care aduce cu sine perpetuarea sistemelor de interese.
Poate că ascensiunea lui Sărmaș demonstrează și o mutație a interesului românilor către independenți. Ca și Nicușor Dan la București, dar și ca o anticipare a venirii lui Mircea Geoană în campania pentru Președinție, poziționarea contracandidatului lui Boc în postura de independent pare să fi fost o carte câștigătoare. Românii s-au săturat de aceleași figuri ale tristei politici, de la șoferi transformați în premieri, la diverși „moș Teacă” deveniți eroi al luptelor de la Termopane.
Dar Sărmaș a știut să facă o campanie dinamică, a fost o prezență reală, a dus o luptă pentru un oraș „fără frică”. El denunțat dur falsa democrație din „Clujenistan”, modul cum sunt distribuite fondurile locale, felul cum se aprobă proiectele imobiliare și a arătat cât de mari sunt nemulțumirile unui grup extrem de mare de oameni din acest oraș. Cu imagini „virale” de pe podul de la intrarea în oraș, unde ambuteiajele de dimineață dinspre Florești sunt coșmarul a zeci de mii de oameni, cu atitudinea relaxată în stil Steve Jobs, cu soluții pragmatice, mai ales centurile de acces auto, însoțit de teckelul Vintilă și cu mesaje de tipul „Bate palma cu Sabin”, campania creativă a lui Sărmaș a fost un factor important.
Fost PNL-ist, deci coleg de partid cu Boc, Sărmaș a denunțat sistematic propaganda boc-istă, lăudăroșeniile „tătucului Boc”, cum îi spune acesta pe pagina de internet https://clujeaninvizibil.ro/, unde fostul deputat liberal și-a construit o imagine de „luptător invizibil”.
Înfrângerea lui Sărmaș este victoria unei potențiale noi forme de a face politică, anunță venirea unui nou tip de mesaje și atitudini. Dar înfrângerea lui Sărmaș este și o victorie nefericită a sistemului de interese și complicități care domină politica autohtonă, iar victoria lui Boc este o înfrângere a adevăratei democrații, care este admirabilă pe meleagurile noastre, dar lipsește cu desăvârșire.
Puțină lume își mai amintește că Boc a câștigat primul mandat doar după un al doilea tur de scrutin, cățărat pe valul Alianței „DA”, când l-a înfrânt în 2004 pe Ioan Rus cu 56.25% din voturi. Dar Boc a primit în primul tur puțin peste 33% din voturi, adică tot cam atâtea câte a primit acum contracandidatul său.
Incontestabil, conform reglementărilor în vigoare, Boc a câștigat aceste alegeri. Dar, așa cum ar fi fost mod normal, acolo unde locul nu era câștigat cu majoritate simplă (50 plus 1 la sută), sistemul electoral ar fi trebuit să prevadă un alt doilea tur de scrutin. Și atunci victoria lui Boc s-ar fi transformat într-o adevărată înfrângere. Dacă la Cluj opoziția politică față de „administrația Boc” ar fi fost reală, Sărmaș ar fi avut o șansă - cu 10% voturile maghiarilor, cu 5,5% voturile candidatului USR și cam 5% voturile PSD, azi Sărmaș era noul primar al Clujului.
Adevărata înfrângere, însă, decurge din atitudinea clujenilor față de actualul edil. Dacă în 2016 Boc a fost ales primar cu 64,76% din voturile exprimate, în 2020 el a fost votat de aproximativ 75% dintre clujenii care au mers la urne. Azi, cu o prezență de numai 46%, adică mai puțin de jumătate dintre alegători (sub nivelul prezenței la vot la nivelul județului), actualul primar a obținut voturile a aproximativ 45% dintre participanții la alegeri, adică mai puțin de jumătate din cei aproximativ 127 de mii de alegători. Deci cam 51 de mii de oameni au decis soarta orașului.
În condițiile în care Sabin Sărmaş a candidat ca „independent”, acesta a reușit un rezultat remarcabil, unul din trei clujeni l-au considera o alternativă reală. După șase mandate (plus unul mandat al marionetei iubitoare de lubeniță, Apostu), Emil Boc a câștigat primăria, dar a pierdut. Cel puțin față de alegerile din 2020, Boc a pierdut aproape 20% dintre votanții săi „fideli”.
Cum se explică această victorie ca o înfrângere a lui Boc și înfrângerea victorioasă a lui Sărmaș?
Poate că, pentru că numai Nicolae Ceaușescu a mai stat în funcție la fel de mult ca și Emil Boc, factorul oboseală a cetățenilor a reprezentat un motiv. În fond, după încheierea acestui mandat și dacă va termina și metroul clujean, comparația dintre Nicolae Ceaușescu și Boc va fi și mai puternică. Doar doi oameni în istoria României sunt creatori de metrouri în patria noastră metrou-litică. La fel de neschimbat din fotoliu ca și omul sub al cărui regim și-a început cariera fostul membru (unii spun că a fost chiar vicepreședinte) al Uniunii Asociației Studenților Comuniști din universitatea Babeș-Bolyai (UASCR), Boc reprezintă fața întunecată a democrației, perpetuarea pozițiilor de putere, care aduce cu sine perpetuarea sistemelor de interese.
Poate că ascensiunea lui Sărmaș demonstrează și o mutație a interesului românilor către independenți. Ca și Nicușor Dan la București, dar și ca o anticipare a venirii lui Mircea Geoană în campania pentru Președinție, poziționarea contracandidatului lui Boc în postura de independent pare să fi fost o carte câștigătoare. Românii s-au săturat de aceleași figuri ale tristei politici, de la șoferi transformați în premieri, la diverși „moș Teacă” deveniți eroi al luptelor de la Termopane.
Dar Sărmaș a știut să facă o campanie dinamică, a fost o prezență reală, a dus o luptă pentru un oraș „fără frică”. El denunțat dur falsa democrație din „Clujenistan”, modul cum sunt distribuite fondurile locale, felul cum se aprobă proiectele imobiliare și a arătat cât de mari sunt nemulțumirile unui grup extrem de mare de oameni din acest oraș. Cu imagini „virale” de pe podul de la intrarea în oraș, unde ambuteiajele de dimineață dinspre Florești sunt coșmarul a zeci de mii de oameni, cu atitudinea relaxată în stil Steve Jobs, cu soluții pragmatice, mai ales centurile de acces auto, însoțit de teckelul Vintilă și cu mesaje de tipul „Bate palma cu Sabin”, campania creativă a lui Sărmaș a fost un factor important.
Fost PNL-ist, deci coleg de partid cu Boc, Sărmaș a denunțat sistematic propaganda boc-istă, lăudăroșeniile „tătucului Boc”, cum îi spune acesta pe pagina de internet https://clujeaninvizibil.ro/, unde fostul deputat liberal și-a construit o imagine de „luptător invizibil”.
Înfrângerea lui Sărmaș este victoria unei potențiale noi forme de a face politică, anunță venirea unui nou tip de mesaje și atitudini. Dar înfrângerea lui Sărmaș este și o victorie nefericită a sistemului de interese și complicități care domină politica autohtonă, iar victoria lui Boc este o înfrângere a adevăratei democrații, care este admirabilă pe meleagurile noastre, dar lipsește cu desăvârșire.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire