Georgescu, un „mister” fascist

Corneliu Georgescu, care a fost unul dintre cei 5 fondatori ai Legiunii Arhanghelului Mihail, organizația fascistă care a dat numele tuturor „legionarilor” de azi, a avut un destin ciudat și un sfârșit nici astăzi elucidat. 

Deși inițial  fusese student la farmacie la Universitatea din Cluj, unde l-a și cunoscut pe Codreanu, el va fi dat afară din universitatea clujeană și își va continua studiile la Facultatea de Drept de la Iași, acolo unde studiau deja ceilalţi „fondatori” ai legionarismului. El s-a numărat printre cei mai importanți lideri, numiți și „cei 5 văcăreșteni” (Corneliu Zelea Codreanu, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu, Ion Moţa şi Ilie Gârneaţă), denumiți astfel pentru că au fost închiși împreună la închisoarea Văcărești. Ca și Mironovici, care s-a călugărit în România socialistă, sau Gârneață, care a trăit în Germania până în anii 70, și Georgescu a supraviețuit. Fugind din țară, inițial ca refugiat în Germania, unde a fost internat în lagărele pentru legionari, în cele din urmă a ajuns în Austria. El a scris și un volum de amintiri intitulat alegoric: „Pe drumul cu Arhangheli. Însemnări din viața unui legionar”, publicat postum, în 1952, în colecția legionară „Omul Nou” de la Salzburg și republicată de editura Majadahonda din Spania în 1996, dar și o piesă de teatru legionaroidă, intitulată „Vremuri de restriște”.
Deși cartea de „amintiri” a lui Georgescu, care are o prefață scrisă de Horia Sima, nu conține altceva decât niște „amintiri din copilărie” legionare, o scriere edulcorată și nostalgic-infantilă, acest Georgescu nu a umblat doar cu „arhanghelii”, ci și cu criminalii. Deputat în Parlamentului României pe listele partidului „Totul pentru Țară”, ales de către concetățenii săi din Sibiu, avocat al lui Codreanu în timpul proceselor din 1938, el a fost membru în Forul Legionar și în această calitate va fi cel care l-a propulsat pe Sima în rolul de nou lider al Mişcării Legionare. Ca subsecretar de stat la Ministerul Economiei Naționale pentru Colonizarea Populației Evacuate el a participat apoi la programul de spoliere a teritoriile ocupate din URSS.

Așa cum confirmă același Horia Sima în panegiricul scris ca introducere la cartea lui Georgescu, acesta fusese implicat de la bun început în „luptele” studenților antisemiți de la Universitatea din Cluj, unde îl va și întâlni pe viitorul „Căpitan”, participant la primul congres studențesc, ținut în 1920. La aceste congrese se cerea aplicarea infamului „numerus clausus” și, tot în acest context, au fost declanșate pogromurile anti-evreiești din România Mare. Marile proteste antisemite s-au declanșat în 1922 chiar la  Cluj, totul a început pe coridoarele de la Facultatea de Medicină, unde era student și Georgescu. Tot el l-a susținut pe Codreanu în efortul său de a transforma mișcarea studențească într-un instrument de luptă politică.
Sima, care lăuda dragostea lui Georgescu pentru „vatra străbună”, sufletul său „sensibil”, dar și caracterul practic și pragmatic îi atribuie și inventarea doctrinei „sacrificiului total”. 

Cu toate acestea, spre deosebire de Moța, cu care a fost coleg de liceu și prieten apropiat, care a murit pe frontul din Spania în 1937, Georgescu nu s-a „sacrificat” în lupta cu „hidra bolșevică” pe front, ci s-a conectat cu structurile financiare și contabile ale „Mișcării”. 

O vreme ca secretar general al „Mișcării” din exil, apoi numit ministru de finanțe al guvernului legionar din afara României, Georgescu a dispărut subit. „Camarazii” i-au pierdut urma și l-au căutat mulți ani, fiind „găsit” abia în 1950, îngropat fără nume într-un cimitir din Mittersill. Exhumat de Ion Fleșeriu, fostul șef al legionarilor din Sibiu și istoric al „Mișcării”, cadavrul lui Georgescu dovedea că „văcăreșteanul” a fost ucis cu un glonț în cap. Nici azi nu se știe cum și când a murit, iar răspunsul la întrebarea ce căuta Georgescu prin munții Austriei în toamna anului 1945 îl cunosc doar asasinii săi. Așa cum naziștii au ascuns în minele și lacurile din Austria sume fabuloase de bani, aur și opere de artă, este foarte posibil ca Georgescu să fi căutat o parte din averile extrase de legionarii fugari în Occident.