Noua dezordine mondială

Abia au intrat armatele ruse invadatoare în periferiile Kievului, că președintele Bashar al Assad al Siriei l-a salutat pe Putin, susținând că aceasta este o „corecție a istoriei” și o „restabilire a echilibrului”, atât de necesare lumii de azi. Câteva ore mai târziu li s-a alăturat președintele Iranului, Ebrahim Raisi, care l-a încurajat pe Putin susținând că extinderea NATO este o problemă pentru întreaga regiune.
De fapt asistăm la distrugerea așa-numitului sistem Westfalian, pe baza căruia s-a construit ordinea mondială de după al doilea război mondial. După cum arată Henry Kissinger în „Ordinea Mondială”, au existat mai multe astfel momente în istoria umanității, putem descrie sistemul global din secolul trecut ca pe o ordine bazată pe un set de reguli și legi internaționale în care valorile și drepturile omului erau importante, dar mai ales în care relațiile între state erau bazate respectul pentru suveranitate. 
După 77 de ani de la încheierea ultimului conflict european (și mondial), acum că armata rusă bombardează Kievul, dezechilibrul global este din nou evident. Întoarcerea în trecut este evidentă. Precedentul există în istorie, cel mai clar moment fiind anul 1931, când Japonia a invadat Manciuria și a creat statul marionetă numit Manchukuo. Hitler a preluat această tehnică, iar prim-ministrul britanic Neville Chamberlain a închis ochii când Fuhrerul a intrat cu forța în Renania, în 1936. Apoi, în 1938, când a anexat Austria nimănui nu i-a păsat. Francezii și britanicii au convenit chiar să-i dea lui Hitler ținutul sudeților, partea germanofonă a Cehoslovaciei, semnând astfel actele de deces ale a unui stat suveran. În septembrie 1939 era prea târziu, pentru că Hitler s-a hotărât să atace în forță Polonia.
Nu putem ignora asemănările. În 2008, Putin a invadat Georgia, pretextând că Osetia de Sud și Abhazia, două provincii cu populație de limbă rusă, au nevoie de ajutor. Pentru că instituțiile internaționale nu s-au sesizat în 2014 Putin a ocupat Crimeea, iar interesele economice au prevalat și suveranitatea Ucrainei nu a contat.

Editorialul de azi al revistei The Economist se întreabă „Când se va opri Putin?” Răspunsul este niciodată, atâta vreme cât mai are multe ținte, prima fiind Moldova și teritoriile transnistrene și nimeni nu îl împiedică. Așa cum politicile de împăciuire (appeasement) nu au funcționat cu Hitler, ele nu vor funcționa nici cu Putin.
Mai grav este că asistăm la o nouă dezordine mondială. În „minunata” lume nouă putiniană invadarea unei alte țări nu este doar posibilă, ci este și aprobată. Faptul că asistăm în secolul XXI la confruntarea dintre „puterile soft” (NATO, UE) și „puterile hard” (Rusia, China, Iran) este dovedit de modul de reacție al Occidentului față de încălcare clară de către Rusia a mai multor articole din capitolul 7 al Cartei ONU. În fața realității de neconceput că agresiunea militară este din nou posibilă în Europa, confruntați cu nesocotirea totală a oricăror legi internaționale și distrugerea suveranității naționale a unei țări europene, sancțiunile sunt din categoria interzicerii Rusiei de a participa la Eurovision sau la competițiile de fotbal. 
Cel puțin defuncta Ligă a Națiunilor a condamnat Japonia în 1933, iar statul militarist japonez a ridicat  doar din umeri și s-a retras din această organizație. Și azi, singurul lucru pe care l-a putut face secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a fost să-l roage frumos pe Putin „în numele umanității” să-și oprească tancurile.
Din păcate atacul asupra Ucrainei indică faptul că intrăm într-o nouă eră a dezordinii mondiale, în oglindă cu „noua ordine mondială”, așa cum a enunțat-o președintele Woodrow Wilson după Primul Război Mondial. Această ordine malignă este bazată pe puterea discreționară, orice stat are o armată mai mare poate nesocoti total legile internaționale și poate să preia controlul asupra unei alte țări.
Dacă timp de decenii, lumea a fost „ordonată” de principiul neintervenției și de regulile din Carta Națiunilor Unite, când un stat membru al ONU este atacat de un membru al Consiliului de Securitate înseamnă că nu mai există ONU. Dacă o țară suverană precum Ucraina, cu un guvern liber ales și cu un Parlament legal poate fi invadată de vecinul ei mai puternic, fără nicio consecință, fără nicio urmare, înseamnă că asistăm la o schimbare de paradigmă.
De-acum înainte dezordinea mondială stabilită de alianța autoritariștilor va produce la o nouă realitate mondială. Cel mai probabil că în curând China va ataca Taiwanul, Iranul și alte țări islamice își vor extinde influența cu ajutorul forței militare, iar conflictele din Africa vor fi rezolvate pe cale armată. 
Noua Dezordine Mondială înseamnă dominația discreționară a agresorilor, o ordine întemeiată pe disprețul față de umanitate.