Romândrica șamdiridida sau despre kitschul patriotic

Există un soi de patriotism de mahala, care nu este specific numai românilor. Imaginea memorabilă a lui Donald Trump, care făcea amor pasional cu steagul american în fața aparatelor de televiziune, este sugestivă pentru această formă de iubire pentru patrie manifestată grotesc și grobian. Patriotismul vulgar e, desigur, diferit de naționalismul brutal, dar nu e mai puțin primitiv. Nu trebuie să fii neapărat șovin ca să transformi iubirea de țară într-o formă dezgustătoare de exprimare a unui sentiment altfel onorabil. 
O variantă actualizată de patriotism mocofan este prezentă în piesa lui Costi Ioniță intitulată „România mea”, recent calificată în semifinalele Eurovision România 2022. Nu mă interesează „dezbaterile” internăuce despre faptul că guristul cu cocardă tricoloră la rever și-ar fi autoplagiat o piesă mai veche. 

Mai relevant e faptul că această melodie considerată acceptabilă pentru Eurovizionul național dezvăluie o tendință tot mai puternică și căreia îi putem spune patriotismul kitsch. Aidoma partidului care crește în sondaje, piesa ajunsă în semifinalele competiției pentru cel mai bun cântec autohton, practică o neo-cântare a României agramată și ridicolă. 

Cum arată „dulcea Românie” a patrioților de mahala? Ea este aidoma lui Costi Ioniță care cântă îmbrăcat într-un suman brodat numai Zalmoxis știe cu ce ornamente, asortat cu o helancă neagră pe gât și cu niște pantaloni de trening cu imprimeuri ancestral-dacice. Deși piesa este despre „România mea”, ea e mai degrabă a lui Ioniță și a celor trei grații kitsch ale sale: Minodora, Cream și Diana. Una dintre interprete are ditamai crucea pe piept, pusă alături de un guler din blană artificială, alta are pe cap un fel de scufie supradimensionată ce pare făcută de un toltec care a luat prea multă ayahuasca, iar a treia ce pare pregătită pentru un flamenco mioritic.

Această Românie amestecată cu ritmuri etno-balcanice, în care „românașii” lui Costi cântă despre o patrie „glorie din cer”, care vorbește despre aurul acestei țări în timp ce ne arată frumusețea nostalgică a locomotivelor cu abur și a Daciilor 1310, există doar în mintea odihnită a guriștilor și a auriștilor. Nici nu merită să vorbim despre versurile memorabile, în ritmuri de manea, unde o cântăreață ne spune să îngenunchem, dar stăm drepți, invocând aurul din pământul sfânt și făcând referire la calitățile noastre fotbalistice. Ce ne spune această piesă selectată în competiția pentru Eurovision 2022 este că există o dimensiune a românismului care amestecă vulgaritatea, patriotismul și prostul gust și care devine dominantă. 

Departe de mine să disprețuiesc un gen muzical. Dimpotrivă, cred că se poate face muzică etno sau de inspirație folclorică de calitate. Preferata mea în această zonă artistică este Palya Bea din Ungaria, care amestecă în stilul ei propriu cântece populare maghiare, evreiești și țigănești, într-o muzică de calitate.

Și tocmai aceasta este diferența dintre patriotismul de mahala și patriotismul adevărat. Iubirea de patrie nu se manifestă prin cuvinte și fraze greșite, nici prin haine fistichii, ci prin calitatea a ceea ce facem ca membri ai unei comunități.