Capitaliștii, naziștii și istoria întunecată a marilor averi
Prologul cărții începe cu o întâlnire care a avut loc între cei mai importanți industriași și finanțiști din Germania nazistă și Führer. După ce Hitler a preluat puterea i-a convocat în februarie 1933 pe capitaliștii și industriașii germani la o reuniune, ținută în reședința oficială a președintelui Reichstag-ului, Hermann Göring. Printre participanți se număra Günther Quandt, pe-atunci producător de textile, devenit cel mai mare producător de arme nazist, iar după război întemeietorul celui mai cunoscut imperiu industrial al Germaniei, patriarhul dinastiei care controlează BMW. Mai erau și Gustav Krupp, președintele imperiului cu același nume sau Friedrich Flick, alt mare magnat al oțelului. Erau acolo baronul August von Finck, regele finanțelor bavareze, Kurt Schmitt, șeful gigantului asigurărilor Allianz, dar și mai mulți directori ai conglomeratul chimic IG Farben sau ai producătorul de potasiu Wintershall, toți beneficiari ai nazismului.
Marile dinastii de miliardari care domină azi firme ca Daimler-Benz, Allianz, Porsche, Volkswagen sau BMW au un trecut urât, pe care membrii acestora ar vrea să îl facă uitat. Numai că modul cum au ajuns să facă averi colosale de pe urma războiului, uneori prin confiscarea afacerilor evreiești, alteori prin utilizarea de sclavi aduși de către SS-ul lui Himmler sau prin producția de armament, nu poate fi trecut cu vederea. Economia germană și, implicit, finanțele și afacerile mondiale, sunt construite pe un munte de cadavre și hrănite cu tone de sânge nevinovat. Familiile Quandt, Flick, von Finck, Porsche-Piëch, Oetker sau Reimann sunt doar câteva dintre marile nume implicate în spolierea Europei.
Toată lumea știe că Magda Goebbels și-a ucis toți copiii născuți cu ministrul propagandei naziste. Însă Magdei i-a rămas în viață un fiu pe nume Harald, devenit cel mai bogat om din Germania de Vest, proprietar al peste 200 de firme și deținător al aproape 10% din acțiunile Daimler-Benz și a 30% din BMW. Numele său era Quandt, iar Magda fusese soția lui Günther Quandt.
Și conexiunile dintre Ferdinand Porsche și regimul nazist sunt odioase. Omul care a creat „Broscuța” de la Volkswagen, dar și mai multe modele de tancuri naziste, a făcut avere într-o uzină pe care au construit-o prizonierii de război și sclavii aduși la Wolfsburg pe când Porsche era director general. Desigur, modelul mașinii de succes numită VW Beetle, a fost aprobat de către Hitler însuși, care visa să facă o mașină populară pentru toți naziștii. Și mai puțină lume știe că Adolf Rosenberger, co-fondatorul firmei Porsche, a fost un inginer evreu arestat de către Gestapo.
În 1937 o altă companie, numită Dr. Oetker, a primit de la Hitler titlul de „companie național-socialistă” model. Desigur, „prințul budincilor” Rudolf-August Oetker a fost membru al Waffen SS, iar o parte din averea familiei a venit în urma „arianizării” firmei evreului Ignatz Nacher, a cărui fabrică de malț Groterjan a fost preluată de Oetkeri. Același lucru s-a întâmplat în Cehoslovacia, unde firmele fraților Julius și Ignaz Petschek, doi industriași evrei de prestigiu, au fost preluate de către companiile naziste, dar și în Austria, unde a fost „arianizate” afacerile familiei Rothschild.
Marile dinastii de miliardari care domină azi firme ca Daimler-Benz, Allianz, Porsche, Volkswagen sau BMW au un trecut urât, pe care membrii acestora ar vrea să îl facă uitat. Numai că modul cum au ajuns să facă averi colosale de pe urma războiului, uneori prin confiscarea afacerilor evreiești, alteori prin utilizarea de sclavi aduși de către SS-ul lui Himmler sau prin producția de armament, nu poate fi trecut cu vederea. Economia germană și, implicit, finanțele și afacerile mondiale, sunt construite pe un munte de cadavre și hrănite cu tone de sânge nevinovat. Familiile Quandt, Flick, von Finck, Porsche-Piëch, Oetker sau Reimann sunt doar câteva dintre marile nume implicate în spolierea Europei.
Și conexiunile dintre Ferdinand Porsche și regimul nazist sunt odioase. Omul care a creat „Broscuța” de la Volkswagen, dar și mai multe modele de tancuri naziste, a făcut avere într-o uzină pe care au construit-o prizonierii de război și sclavii aduși la Wolfsburg pe când Porsche era director general. Desigur, modelul mașinii de succes numită VW Beetle, a fost aprobat de către Hitler însuși, care visa să facă o mașină populară pentru toți naziștii. Și mai puțină lume știe că Adolf Rosenberger, co-fondatorul firmei Porsche, a fost un inginer evreu arestat de către Gestapo.
În 1937 o altă companie, numită Dr. Oetker, a primit de la Hitler titlul de „companie național-socialistă” model. Desigur, „prințul budincilor” Rudolf-August Oetker a fost membru al Waffen SS, iar o parte din averea familiei a venit în urma „arianizării” firmei evreului Ignatz Nacher, a cărui fabrică de malț Groterjan a fost preluată de Oetkeri. Același lucru s-a întâmplat în Cehoslovacia, unde firmele fraților Julius și Ignaz Petschek, doi industriași evrei de prestigiu, au fost preluate de către companiile naziste, dar și în Austria, unde a fost „arianizate” afacerile familiei Rothschild.
O altă metodă de îmbogățire era utilizarea muncii forțate. Conform unor estimări, companiile lui Friedrich Flick, care a fost după război proprietarul a 40% din acțiunile Daimler-Benz și unul dintre cei mai bogați oameni din lume, utilizau între 40 și 50 de mii de deținuți care lucrau ca sclavi. Și compania Siemens folosea deținuții de la Auschwitz pentru a obține profituri. Adeseori încrengăturile naziste ajung dincolo de Germania, pentru că familia Reimann, care deține azi companiile care produc Krispy Kreme sau Dr. Pepper, este compusă din descendenții unor naziști care au folosit sclavi și munca forțată pentru a se îmbogăți.
Așa că, înainte de a vă urca în BMW și de a mânca o pizza de la Dr. Otker, mai gândiți-vă o dată!
publicat de Darth Doru la
mai 04, 2022
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire