Autocolonizarea și imperialismul cultural de tip Donald Duck

Cel mai recent raport al UNESCO despre sectorul cultural și cel al industriilor creativității (https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000380474_eng) arată că exporturile de „bunuri și servicii culturale” la nivel global au ajuns la valoarea de 389,1 miliarde dolari (în 2019), dublu față de 2005. Cu toate acestea, piața culturală este în continuare controlată și dominată de țările dezvoltate din America de Nord și Europa, care realizează 95% din totalul vânzărilor.

De fapt suntem captivii unui tip de imperialism cultural anglo-american, controlat de cele mai importante instituții culturale al lumii, care influențează modul de gândi al omenirii în general. Asistăm la omogenizarea culturală și media a întregii planete, influența culturii populare occidentale fiind mai puternică decât orice altă formă de control social și politic. De la industria cinematografică a Hollywoodului, la producția globală de carte, de la muzică, la programele de televiziune și jocurile video, suntem victimele „imperialismului de catifea” (soft imperialism).

Deși știm că cei mai bogați oameni de pe planetă sunt Elon Musk, Jeff Bezos și Bill Gates, dar adeseori ignorăm că cei mai influenți scriitori din lume sunt și ei anglo-americani. Cei mai bogați autori ai planetei sunt J.K. Rowling (1 miliard de dolari), James Patterson (750 milioane) și Candy Spelling (600 de milioane). În continuare Statele Unite domină producția mondială de carte, cu 328.259 de titluri noi și reeditări anual, la care trebuie să adăugăm și cele  206.000 de cărți publicate în Marea Britanie și alte sute de mii din Canada sau Australia. Astfel că anual sub produse de către cultura anglo-americană peste jumătate de milion de cărți, iar în SUA numărul de ISBN-uri folosite a ajuns la 3,5 milioane (în 2018). Chiar și autorii care nu sunt născuți în cultura aceasta se adaptează. Așa este cazul celui mai bine vândut autor din Europa între 2007 și 2008, care a fost Khaled Hosseini, născut în Kabul, crescut în Franța, dar care acum trăiește în California și scrie în engleză. Și mai relevant este faptul că pe piața cărții la nivel mondial 80% din exporturi aparțin țărilor dezvoltate. Practic nu vorbim de „schimburi culturale”, ci de o hegemonie culturală.  Conform Index Translationum, compilat tot de către UNESCO încă din 1948 (preluat de la Liga Națiunilor care l-a creat în 1932) știm că cele mai traduse cărți din toată lumea sunt ale unor autori anglo-americani, pe primul loc este Agatha Christie, care are 7,236 de traduceri, apoi urmează Shakespeare (cu 4296), Barbara Cartland (3652) sau Stephen King (cu 3357).

Efectul este acela că, într-o lume hrănită cu Harry Potter sau cu hobiții lui Tolkien, o mare parte din limbile pământului dispar. Previziunile Organizației Națiunilor Unite sunt sumbre în acest sens. Se pare că peste 30% din limbile lumii vor dispărea până la sfârșitul acestui secol din cauza lipsei de vorbitori, a unei literaturi proprii și a resurselor politice și economice pentru dezvoltare. În condițiile în care, din cele 7000 de limbi de pe planetă, 6000 sunt indigene, omogenizarea înseamnă dispariție.

La aceasta se adaugă imperialismul de șăubiz, cu practicile sale culturale superficiale și producțiile sale artistice simpliste, dar de succes. Astăzi cei mai bogați muzicieni contemporani sunt, în ordine, Jay Z (cu 1,4 miliarde dolari), Paul McCartney (1,28 miliarde dolari) și Andrew Lloyd Webber (1,2 miliarde dolari). Desigur și artiștii plastici cei mai bogați sunt tot anglo-americani, astfel Damien Hirst (1 miliard), Jeff Koons (500 milioane) și Jasper Johns (300 de milioane). Evident și cei mai bogați regizori de film sunt George Lucas (10 miliarde de dolari), Steven Spielberg (3,7 miliarde) și James Cameron (700 de milioane).

Producția culturală este controlată de uriașele monopoluri media globale, care continuă să domine distribuția de conținuturi culturale. Youtube are 2 miliarde de utilizatori, dar 66% din conținuturile difuzate sunt în limba engleză.

Nici situația de pe piața televiziunilor la cerere (video on demand), care e estimată la 98.69 miliarde de dolari în 2022, nu e mai bună. Acest sector e controlat tot de către mari conglomerate ca Netflix și Amazon Prime, urmate de Apple TV+ și Disney+. Netflix avea în 2022 peste 222 milioane de abonați, cu venituri totale de 29,7 miliarde USD, iar 55% din filmele din portofoliul Netflix erau în limba engleză, 10% în hindi, și 6% în spaniolă. Cu toate acestea, 65% din toate filmele noi sunt realizate în engleză.

Datele UNESCO arată că în schimburile globale de produse culturale artistice există un exclusivism al țărilor dezvoltate, aproape 70% din toate schimburile de la nivel global se fac doar între țările europene și nord-atlantice.
Evident, România este printre ultimele țări din UE la categoria exporturi culturale, datele arătând că România avea în 2019 exporturi culturale de 77,29 de milioane de euro, în timp ce Marea Britanie exporta bunuri culturale (cărți, artă etc.) de 468 de milioane, iar SUA 1,644 miliarde! (http://data.uis.unesco.org/).
Așa că suntem în continuare victimele imperialismul de tip „Donald Duck”, formulă propusă  de teoreticianul media Armand Mattelart, care a scris împreună cu Ariel Dorfman o cartea remarcabilă intitulată: How to Read Donald Duck. De fapt imperialism cultural nu mai e răspândit și promovat cu ajutorul forței militare, ci prin intermediul unor figuri culturale aparent naive și inocente, dar la fel de nocive.