Neoiobăgia virtuală și sclavia digitală

Cea mai cumplită formă de sclavie este aceea despre care nu știi că există. Deși nu suntem legați cu lanțuri de Internet și nici nu ne obligă nimeni să stăm cuplați la rețelele de socializare, nu ne dăm seama cât de dependenți am devenit de niște mașinării abuzive. Poate de aceea nici nu conștientizăm că nu mai suntem cu adevărat liberi. Zicem că suntem „conectați”, dar de fapt suntem dependenți de niște dispozitive inteligente, de la telefoane și computere portabile, la algoritmii care operează fără să îi înțelegem, toate aceste aparate sunt cu noi de dimineața până seara. Ne culcăm în fața ecranelor și ne trezim de îndată ce ecranele se luminează. Adormim cu telefonul în mână sau cu Netflixul pornit, stăm prinși în închisoarea lumii digitale, fericiții captivi ai unor forme de viață tot mai lipsită de libertate. Desigur, digitalizarea vieților noastre a adus și o seamă de beneficii indiscutabile. Cu toate acestea, pe măsură ce suntem tot mai scufundați în universul virtual, suntem tot mai puțin umani și nu ne mai dăm seama că tehnologiile ne schimbă natura și identitatea.

Aceasta este și premisa cărții recente publicată de Jean-Gabriel Ganascia (Servitudes virtuelles, Seuil, 2022). Autorul, care e specialist în inteligență artificală și profesor la Sorbona,  a publicat mai multe studii pe acest subiect, în 2017 a apărut cartea despre singularitate (Le Mythe de la Singularité. Faut-il craindre l’intelligence artificielle?). Discuția pornește de la un termen avansat de către filosoful italian Luciano Floridi, care scris un manifest, intitulat „Inițiativa Onlife”. Ganascia face o hartă a opțiunilor noastre, un fel de roză a vânturilor aplicată ciberspațiului. Avem mai multe posibilități: fie suntem online (conectați la aparte), fie sunte offline (deconectați). Mai importante sunt celelalte două dimensiuni, aceea de a fi onlife (în viață) și offlife (în afara vieții).

Prinși între aceste opțiuni, ne-am transformat în niște inforgi (termenul propus tot de Luciano Floridi e informational organism), adică ființe hibride, care trăiesc aidoma „boților”, prizonieri ai „servituților virtuale” care ne fac să ne bucurăm de tehnologii fără să ne dăm seama de efectul lor malefic. Suntem captivi informatici, pentru că fiecare moment al vieții noastre este controlat, dar și transformat și alterat de către noile tehnologii. Fiecare componentă a existenței noastre, de la cea emoțională, la cea sexuală, e afectată de aceste aparate. Ceea ce în regimurile totalitariste era considerat un ideal, adică supravegherea continuă a indivizilor de către stat, a devenit astăzi un mod de viață „normal”.

Desigur, în varianta sa cea mai atroce sclavia digitală există deja în China, unde Partidul Comunist Chinez a pus în practică sistemul de „credit social”. Cu ajutorul noilor tehnologii statul știe exact ce fac cetățenii, îi evaluează în funcție de activitățile digitale și stabilește ierarhii, pe bază de puncte. Numai că, în 2013, defectorul Edward Snowden a dezvăluit că și NSA supraveghează telefoanele americanilor, astfel a devenit evident faptul că supravegherea de acest tip nu este specifică regimurilor autoritariste. De fapt cenzura digitală e practicată pe față de Facebook, care „pedepsește” mesajele considerate periculoase prin diverse restricții, care pot ajunge până la suspendarea conturilor considerate „suspicioase”. Acest tip de „justiție algoritmică”, în care oamenii sunt evaluați și judecați de către algoritmi, este extrem de periculos. 

Sclavia digitali și existența noastră în starea de „captivi numerici” se vede din dependența față de marile companii digitale ca Apple, Amazon, Facebook, sau Google, care au acces la întreaga noastră existență. Tot ceea ce suntem, în mod public sau privat, este înregistrat și, implicit, controlat fără știrea noastră. Prin intermediul tehnologiilor bazate pe inteligență artificială noi nu mai avem vieți private, chiar intimitatea noastră s-a transformat în „extimitate”, totul e accesibil și disponibil. 

Ganascia consideră că, tocmai datorită puterii tehnologiilor informației și comunicațiilor asistăm la o schimbare a condiției umane, ceea ce face necesară și urgentă evaluarea consecințelor morale și sociale ale acestora. 
Cum e posibilă eliberarea din captivitatea noilor tehnologii, cum se poate produce emanciparea digitală? Din păcate soluțiile propuse de Ganascia - luciditate, refuz, ironie, și încăpățânare - sunt la fel de iluzorii ca și iluzia libertății în minunata lume nouă a mașinăriilor care gândesc.
Aici un interviu cu autorul: