Civilizația lui pește

Când eram mici foloseam expresia: „Ce te dai balenă într-un borcan cu apă?!”, iar recenta carte a lui Bruno Patino, președintele canalului „Arte” și autor al mai multor studii media, mi-a amintit de această formulă. Actualul studiu continuă o idee mai veche, pe care Patino a descris-o într-o altă carte remarcabilă, apărută în 2019, despre „civilizația peștișorului de aur” (La civilisation du poisson rouge. Petit traité sur le marché de l’attention. Grasset, 2019). Acolo, într-o manieră ușor amuzată, dar serioasă, Patino stabilea o asemănare între viața peștișorilor aurii care trăiesc în acvariile din casele noastre și modul cum funcționăm și noi în societatea contemporană. De fapt autorul se referă la civilizația contemporană ca la o civilizație a „furtunii într-un borcan” (Tempête dans le bocal, Grasset 2022) pentru că existențele și experiențele noastre sunt reduse și blocate de sticla ecranelor cu care ne-am înconjurat. 

Asistăm de mai mult timp la „platformizarea planetei”, iar impactul negativ pe care îl are capitalismul digital asupra vieților noastre se vede nu numai din transformarea societăților contemporane în societăți ale supravegherii continue, ci și din acceptarea unei noi condiții umane care ne face pe toți să trăim ca niște peștișori aflați într-un acvariu. Și, pe măsură ce ne mutăm cu toții în universul „cetățeanului Zuck” (care este noul cetățean Kane), urmează marea mutare într-un acvariu și mai mare, numit Metavers.

Patino pornește de la un studiu făcut chiar de specialiștii de la Google, care au calculat că durata maximă de atenție a utilizatorilor platformei lor este de 9 secunde, similară cu durata de atenție a peștilor aurii, care se pot concentra cel mult 8 secunde. 

Nici nu e greu să observăm apariția unei noi generații de oameni, cuplați mereu la ecranele lor tactile, care nu mai au capacitatea de a se concentra pe termen lung și cărora nici nu le mai pasă de altceva decât de aceste ecrane. Am devenit o planetă populată cu peștișori aurii, prinși în rețelele de socializare, comunicând prin intermediul unor sticle transparente, dar care nu mai sunt în stare să iasă din acest spațiu, incapabili să facem altceva decât să ne plimbăm prin fața unor ecrane strălucitoare. 

La fel de dezorientați ca și peștii în bolurile lor transparente și noi ne pierdem rapid atenția și trecem de la una la alta accelerat, crezând că știm, că înțelegem, că suntem ființe cu putere de decizie. Pierderea atenției individuale a adus cu sine dependența de mașinăriile care ne gestionează dorințele.
Aceasta e o nouă formă de sclavie digitală, ce funcționează pe modelul de bază al vechiului capitalism, dar cu instrumentele noului imperialism media. Pare că suntem liberi să ne mișcăm unde vrem în borcanul nostru, învârtindu-ne prostește încoace și-ncolo, însă suntem numai niște creaturi cu vieți transparentizate și lipsite de înțelegere reală a lumii. 

Unele statistici prezentate de Patino sunt șocante. În SUA 17% dintre posesorii de căști wireless de la Apple, numite AirPods, le țin în urechi chiar și atunci când fac dragoste. De fapt nivelul de izolare emoțională a devenit atât de mare în lumea occidentală încât sondajele arată că în ultimele decenii în SUA unul din trei bărbați au devenit inactivi sexual (https://jamanetwork.com/journals/jamanetworkopen/fullarticle/2767066?widget=personalizedcontent&previousarticle=0).
Noua civilizație creată special pentru peștișorii cu atenție scăzută, care cred că trăiesc tragedii, dar care simt doar „furtunile dintr-un borcan” este specifică pentru un mod de viață a imobilizării în ecrane. Dependenți de telefoanele inteligente, captivii propriilor noastre tehnologii, viețile noastre sunt niște „televieți”. Trăind într-o continuă televrie (télévie) nu mai știm unde începe și unde se termină acvariul. Desigur, aceasta nu este o dictatură ci, așa cum zice Patino printr-un joc de cuvinte, este o datatură, o tiranie a bazelor de date digitale.