Din manualul de romgleză: Regele hubu și limba lui hub-arnam

Vorbitorii de romgleză sunt tot mai „hubarniști”, nu doar pentru că utilizează cuvinte aiurea, ci pentru că întrebuințează tot mai des cuvântul „hub” (pronunțat hab), vorbă care nu are nicio legătură cu limba noastră, dar care, datorită faptului că noul DOOM a introdus „hub”-ul printre cuvintele acceptabile, hub-arniștii umblă acum liberi cu limba deschisă la pro-hub, atât în presă, cât și în documentele oficiale ale statului român.
Chiar și în engleză cuvântul „hub” e o aberație, cel mai probabil rezultat dintr-o aliterație a lui „hob”, alt termen cu origini confuze despre care nimeni nu știe de unde l-au luat descendenții lui Merlin. Sensul actual a fost inventat cel mai probabil de către Oliver Wendell Holmes într-un articol din 1858 publicat în „The Atlantic Monthly”. Acesta descria clădirea guvernului din orașul Boston ca fiind „centrul sistemului solar” (the hub of the solar system). Orașul Boston este și astăzi numit „the Hub”, adică epicentrul Americii, iar unii bostonieni adevărați, aidoma multor români verzi, cred că se află chiar centrul Universului.

Aici observăm, pentru a nu știu câta oară, cum noile vorbe aduse în limba română se suprapun și dislocă termeni care există deja. Limba noastră are cuvintele necesare, nu e nevoie de împrumuturi sub formă de hub-arbarisme. Ea este extraordinar de bogată, a integrat deja nenumărați termeni vechi și chiar neologisme pentru ceea ce primitivii limbii de azi vor să transmită prin „hub”. Cel mai simplu și mai direct termen pe care ar trebui să îl folosim în cazul majorității sensurilor lui „hub” este centru (sau, în unele cazuri, epicentru). Mai ales că și în engleză „hub” a ajuns să însemne exact centru de interes public, sau epicentrul unor activități importante, un punct nodal sau central. De exemplu putem spune că Hollywoodul este centrul industriei cinematografice din SUA, adică un „hub”. Așadar, cu acest sens descriem un „hub de dezvoltare” ca pe un centru de dezvoltare, centru de cercetare etc. Putem folosi în loc de „hub” și alte cuvinte, precum platformă, nod (pentru „hub” feroviar) sau pol (pentru „hub” de dezvoltare).
Deoarece că „hub” era inițial era folosit și în atelierele de reparat biciclete, denumind partea centrală a axului roții, semnificațiile sale din engleză se suprapun peste noțiunea de zonă de interes, spațiu de relevanță și convergență a energiilor creatoare, pentru care avem locuțiunea placă turnantă. De la biciclete „hub”-ul a pătruns în limba calculatoriștilor, locul blestemat unde româna moare pe tastaturile computerelor. Pentru că „IT”-iștii nu sunt vorbitori nativi de română, calculatoriștii au preluat cuvântul ce descria dispozitivul care conectează mai multe calculatoare dintr-o rețea și au extins utilizarea acestuia. Așa se face că, în tot mai multe centre de dezvoltare, în tot mai multe proiecte de infrastructură, sunt incluse „hub”-uri.

Chiar în centrul Clujului există chiar un „ClujHub”, numit și spațiu de „coworking”, unde se dezvoltă „startup-uri” și unde se adună „freelanceri” ca să discute pre limba lor de „hub-ermani” lucruri înțelese doar de ei. La aceste „huburi” biznizmenii stau în „lounge-uri”, unde pot să citească un ziar  ziar economic „quality ce titrează amuzant că „Mallurile creează huburi”, unde „businessurile” ajung „în offline” cu „pop-up store-uri”.

Hubarnamismul este caracteristica limbajului vorbit de acești creatori de neolimbă și pot să înțeleg fascinația lor pentru cuvinte monosilabice care simplifică limbajul astfel încât să corespundă simplicității acestei noi generații de degenerați lingvistic.