Din virusuri, bacterii și gunoi, iscat-am societăți și timpuri noi

Premisa cărții eseistului francez Nicolas Baverez, avocat și editorialist la cotidianul „Le Figaro” printre altele, este aceea că epidemiile au făcut Istoria (în (Re)construction. Éditions de l’Observatoire / Humensis, 2021). Axioma că toate marile epidemii au transformat structurile sociale, economice și mentale ale umanității este imbatabilă. Covid-19 va face ceea ce au făcut și marea ciumă din Atena lui Pericle, ciuma bubonică în vremea lui Iustinian, Marea ciumă din secolul 14, bolile infecțioase duse de conchistadori în Americi sau gripa spaniolă în 1918. Este evident că 
pandemia cu noul coronavirus va genera o nouă „matrice a secolului XXI”. Întrebarea este ce fel de schimbări s-au produs și se vor produce?
Unii sunt tehno-optimiști, cum este jurnalistul canadian Michael Bociurkiw (Digital Pandemic: Covid-19 – How Tech Went From Bad to Good. Independent, 2021), fiind convinși că pandemia a avut un impact pozitiv asupra modului cum ne raportăm la noile tehnologii. Astfel, faptul că viralizarea a dus la o altă viralizare, digitalizarea accelerată este un lucru bun. De la mutarea pe platforme colaborative ca Zoom, utilizarea mesageriei video pentru relații cotidiene, sau transformarea telemuncii într-o normalitate, accelerarea tehnologică la care ne-a forțat Covid-19 este benefică. Bociurkiw identifică nici mai mult nici mai puțin decât 28 de beneficii: digitalizarea monedelor, extinderea tehnologiilor touchless, tele-medicina generalizată cu ajutorul aplicațiilor, extinderea acoperirii Internetului la nivel global sau schimbarea structurilor economice la nivel planetar. Desigur, există și efecte negative. Exacerbarea dependenței de ecranele cu care ne înconjurăm, controlul guvernamental excesiv, faptul că inteligența artificială ne controlează viețile tot mai mult, că „pandemialii” au pierdut ani de învățământ și faptul că relațiile tradiționale dintre oameni sunt afectate, că am renunțat de bună voie la libertățile noastre, nu par să fie prea îngrijorătoare.

Baverez crede că pandemia a fost „ultimul avertisment” pentru omenire, ultima criză care ar trebui să ne restructurăm societatea. Tot el a publicat împreună cu Fabrice d’Almeida, Jean-Luc Domenach, Bernard Droz și alți autori francezi, un studiu despre criza financiară din 2008 (Crise, chaos et fin du monde. Des Mayas au krach de 2008. Tempus, 2009), fiind convins că, după criza teroristă din 2001, criza financiară din 2008, criza medicală din 2019 actuala pandemie va avea consecințe sistemice. Problemele cu care se confruntă lumea nu pot fi enumerate pe degetele de la două mâni. De la total-capitalismul chinezesc, la încălzirea globală sau ciberglobalizarea, complotismul, populismul, democraturile din Rusia sau Turcia, încălcarea drepturilor omului, atomizarea vieții private, pretutindeni sunt sechelele diverselor crize rămase nerezolvate.
Evident că Baverez e îngrijorat mai ales de indicatorii din Franța, care arată scăderea economiei din Hexagon cu 8,3 % în 2020, creșterea șomajului și mai ales, comparativ cu Germania, care pare să fie prinsă de febra creșterii, creșterea îndatorării și a deficitelor. Însă chiar această preocupare este un indicator al schimbărilor aduse de pandemiei, care a acutizat protecționismul național. Nu numai ușile caselor noastre au fost închise, dar tot mai multe țări își „închid” resursele și se izolează economic.
O altă consecință evidentă este revoluția numerică (sau digitală). Deși conspiraționiștii se tem că Bill Gates voia să ne bage microcipuri în vaccinuri, nu e nevoie de acest lucru pentru că deja suntem microcipați cu ajutorul telefoanelor mobile și al altor aparate care transmit informații despre noi în fiecare secundă.
Pandemia, însă, a scos la suprafață și marile contradicții ale umanității contemporane. Răspândirea rapidă a virusului a fost posibilă și datorită modului de viață în lumea de azi, unde în 2020, cel puțin 2,59 miliarde de oameni trăiesc în mari metropole, adică o treime din populația globală. Sunt 34 de megalopolisuri care au depășit 10 milioane de locuitori, iar 51 de conglomerări urbane au populații cuprinse între 5 și 10 milioane. În vreme ce marii bogătani ai marilor orașe au fugit la casele lor de vacanță, scenele oribile din spitalele Mumbai copleșite de bolnavii de COVID-19 care au reprezentat 20% din cazurile din India, arată sciziunile acestei lumi.
Eu nu sunt la fel de optimist ca Baverez, care crede că totul trebuie reconstruit! Nu știu dacă Occidentul are șansa de a se reinventat prin reconectarea cu rațiunea și cu libertatea, de a reveni la prosperitate și succes. Cine va reconstrui democrația, capitalismul și ordinea internațională care sunt dezaxate? Cum vom ieși din cercul vicios al exploatării care duce la distrugerea planetei? Cine va rezolva inegalitățile mondiale și sărăcia de la nivel global? 
Încrederea lui Baverez în „statul antreprenorial” este la fel de nesustenabilă ca și încrederea că sistemul democratic va fi „vindecat” așa cum ne-am vaccinat datorită inovațiilor produse de tehnologiile cu ARN mesager. Apariția unei forme de „cetățenie activă” ajutată de noile platforme digitale este la fel de iluzorie ca și speranța autorului că va fi creată o „nouă Europă”, o Uniune mai integratoare și mai „incluzivă”.

Repercusiunile pandemiei COVID-19 vor fi vizibile doar pe termen lung. Trăim într-o lume în care s-au adâncit inegalitățile, sute de milioane de copii sunt sub-școlarizați și chiar analfabeți, foametea mondială este la distanță de o recoltă pierdută, iar militarismul, populismul și autoritarismul devin tot mai tentante. Instituțiile păcii globale, cum este ONU, au devenit irelevante și sistemul politic construit după Al doilea război mondial se află în pragul dezastrului. 
Ar trebui să învățăm ceva din istorie, deși niciodată nu o facem. Dacă ne întoarcem în timp, Atena lui Pericle era cea mai avansată societate a Antichității, prima democrație participativă din istorie, epicentru al filosofiei și culturii. În al doilea an al războiului din Peloponesiac, Atena a fost lovită de o epidemie cumplită care a schimbat soarta democrației și a transformat destinul întregii umanități. Confruntat cu Spartan, în anul 430 î.e.n. Pericle a decis să facă un „lockdown”, a închis orașul în interiorul zidurilor sale puternice. Timp de cinci ani ciuma a devastat Atena, conform unor estimări între 25 și 35 la sută din populație a murit. Când totul s-a încheiat atenienii au plătit costurile politice ale pandemiei, iar Pericle însuși a murit după ce și-a pierdut ambii fii, pe Xanthippus și pe Paralus. Atena a fost învisă de militarismul spartan, iar democrația a fost înlocuită de dictatură. Poate că asta ne așteaptă și pe noi?!