Capitalismul de Partid sau despre exploatarea omului de către tovarăși

Recent cel mai bogat om de pe Pământ a lăudat muncitorii din cea mai mare țară comunistă de pe planetă. Într-un interviu acordat Financial Times (htps://youtu.be/VfyrQVhfGZc_), Elon Musk își declara admirația față de hărnicia muncitorilor chinezi. Mega-miliardarul aprecia faptul că, în timpul carantinei totale din aprilie 2022 din China, la „Gigafabrica” Tesla din Shanghai muncitorii au lucrat într-un sistem „în buclă” (closed loop), fiind blocați în fabrică, munceau în schimburi de 12 ore pe zi, timp de șase zile pe săptămână, dormind pe jos și apoi reluându-și lucrul. Gigafabrica Tesla fusese închisă timp de trei săptămâni, așa că, pentru a-și îndeplini „cotele” administratorii le-au dat muncitorilor saci de dormit și saltele pneumatice, transformând uzina într-un uriaș cămin de nefamiliști. Același lucru se pare că se întâmplă și în alte fabrici capitaliste din China. Muncitorii de la fabrica firmei Jabil, care asamblează iPhone-uri pentru Apple, lucrează în ture de câte 11 ore și locuiesc în căminele firmei din Wuxi.

Deși China este, teoretic, un stat al clasei muncitoare, în ultimele decenii Partidul Comunist Chinez a transformat țara într-o uriașă întreprindere generatoare de profit. Aceasta este și ipoteza lui Shaomin Li (The Rise of China, Inc. How the Chinese Communist Party Transformed China into a Giant Corporation, Cambridge, 2022), care susține că Partidul Comunist Chinez administrează China ca pe o firmă privată. Li, profesor la Universitatea Old Dominion din Virginia, a avansat această idee încă din 2020 într-o serie de articole scrise împreună cu colegul său, Matt Farrell.

Tranziția spre această nouă Chină s-a produs mai ales după ce Deng Xiaoping a declarat în 1985 că „a te îmbogăți este un titlu de glorie” și a lansat strategia „mai întâi să ne îmbogățim”. Efectul acestor politici se vede astăzi, China comunistă are 5,28 de milioane de milionari, iar în 2020, 1% dintre chinezi dețineau 30,6% din averea țării. China are chiar mai mulți miliardari (1.133) decât SUA (716), iar ritmul de îmbogățire este trei ori mai mare decât în patria capitalismului neoliberal. Conform datelor furnizate de Global Rich List (https://www.axios.com/2022/03/20/china-new-billionaires-faster-us), primele trei orașe din lume ca număr de miliardari sunt toate din China, recent Shenzhen a depășit New Yorkul.

Printre primii zece miliardari chinezi se numără Zhang Yiming, proprietarul TikTok (cu 54,9 miliarde USD), Robin Zeng (furnizorul de baterii electrice pentru BMW sau Volkswagen, cu 50,8 miliarde) sau fondatorul Alibaba, Jack Ma (cu 41,5 miliarde USD). Averea cumulată a primilor 100 cei mai bogați chinezi a ajuns la 1,48 triliarde de dolari.

Aceste cifre, însă, nu trebuie să ne păcălească, pentru că în China chiar și companiile „private” sunt ale „Partidului”. Șeful Huawei este Ren Zhengfei, averea lui fiind estimată la 1,3 miliarde de dolari. Numai că Ren, înainte de a înființa compania producătoare de telefoane inteligente cu vânzări globale colosale, a fost angajat al Armatei de Eliberare a Poporului. Deși compania Huawei este „privată”, ea a beneficiat de contracte guvernamentale imense, estimate de Wall Street Journal la 75 de miliarde de dolari. Unii susțin că șeful din umbră al Huawei este directorul „de etică și conformitate”, Zhou Daiqi, care e membru al Partidului Comunist Chinez. Când Huawei a primit ordin de la Partid să facă afaceri în Iran, deși țara musulmană se aflat sub embargo, firma chinezească a livrat iranienilor echipamente interzise. Când Jack Ma a vrut să listeze pe bursă compania Ant Group, care este cea mai mare platformă de plăți digitale din China, cu peste un miliard de utilizatori și un volum total de rulaj estimat în 2020 la 17 triliarde de dolari, el a fost chemat la „Partid” și i s-a interzis listarea bursieră.

Această prosperitate este construită cu ajutorul muncii a sute de milioane de oameni, conform unor estimări sunt peste 270 de milioane de muncitori migranți în China de azi. Sute de milioane de oameni din zonele rurale se mută în marile orașe, în căutarea unui loc de muncă, ei îngroșând rândurile precariatului urban. Ei au adus în 2020 PIB-ul Chinei la 17,5 triliarde de dolari, pe locul 2 după SUA, care aveau 20,8 de triliarde de dolari. Produsul intern brut al Chinei a crescut spectaculos mai ales în ultimul deceniu. Aceste cifre amețitoare se datorează forței de muncă titanice, tot în 2020 numărul total al muncitorilor Chinei era de aproximativ 783,9 milioane de oameni!

De fapt, așa cum arată autorul cărții, toate firmele din China sunt considerate și tratate ca niște subsidiare ale „China, Inc”, iar dacă cineva critică Partidul, el nu va mai putea să facă afaceri în China pentru că, după cum spunea Xi Jinping: „Nimeni nu are voie să mănânce din wok-ul Partidului și să-l strice”. Partidul, cum spunea un slogan din România socialistă, e „în toți și în toate”.