Bibliografie pentru propaganda putinistă: Adolf Hittler e înmormântat la București!
Fascismul și nazismul colcăiau de conspiraționism, multe dintre miturile din anii 30 fiind vehiculate și astăzi. Ele sunt moșteniri malefice ale complotismului ca mod de a gândi. Cartea recent apărută a lui Sjoerd J. de Boer (The Hitler Myths: Exposing the Truth Behind the Stories about the Führer. Frontline Books, 2022) trece în revistă o serie de mituri despre Hitler, cele mai multe fiind lansate înainte ca acesta să ajungă la putere. Ziarele de stânga germane, cum erau Münchener Post sau Bayerisches Wochenblatt, îl ridiculizau sistematic pe liderul nazist, afirmând despre el că este impotent, că nu a luptat niciodată pe front și că fusese doar un curier fricos. Alte mituri afirmau că liderul nazist ar fi fost posedat de demoni (porecla sa era Teppichfresser, adică „mâncătorul de covoare” pentru că se arunca pe podea de furie și mușca din covor). O altă poveste este aceea că ar fi avut un fiu născut dintr-o legătură amoroasă din timpul primului război mondial, cu o tânără pe nume Charlotte. Jean-Marie Loret, bărbatul din Franța care pretindea că este copilul din flori al lui Hitler, a cerut ajutorul autorităților din Rusia pentru a demonstra cu probe ADN acest lucru.
Ideea provocatoare, de la care pornește și cartea lui de Boer, este aceea că Adolf Hitler ar fi fost evreu. Ea a apărut în Münchener Post, care a publicat un pamflet despre faptul că liderul partidului nazist era finanțat de către „interesele evreiești” și că ar avea el însuși origini semitice. Această speculație a fost reluată recent de către Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, care a afirmat public că Adolf Hitler avea „sânge evreu”, astfel susținând că nu contează faptul că Zelenski este el însuși evreu, deoarece și antisemiții cei mai înfocați ar fi de obicei evrei. În mod evident reprezentanții statului Israel au protestat vehement, pentru că această conexiune este odioasă.
Problema descendenței lui Adolf Hitler nu este spinoasă doar pentru istoricii specializați în biografia liderului nazist. Ea era problematică și pentru conducătorul Celui de-al Treilea Reich. Chiar numele său de familie este un fals, pentru că pe certificatul de naștere al tatălui său, Alois, care a preluat la rândul său numele presupusului său tată vitreg la mulți ani după moartea acestuia, apare varianta alterată. Numele de Hitler vine de la Georg Hiedler și, după cum consemnează Ian Kershaw, care este unul dintre experții în studiile despre hitlerism (Hitler: Hubris 1889-1936), rudele acestuia au purtat nume diferite cum ar fi Hietler, Hiedler sau Hüttler. Documentele arată că Adolf a fost fiul lui Alois Hitler și al Klarei Pölzl, iar bunica paternă a lui „Dolfi” se numea Maria Anna Schicklgruber și îl făcuse pe Alois în afara căsătoriei. Datorită acestei nașteri ilicite apare misterul cu privire la identitatea lui Hitler.
Cine este bărbatul cu care a procreat domnișoara Schicklgruber, care trecuse de 40 de ani când l-a născut pe Alois? Această rușine de familie stă la baza tuturor teoriilor conspirației. Una dintre aceste teorii spune chiar că Hitler ar fi avut origini în România, familia bunicului său fiind numită Hittler. Legenda cu privire la originile românești ale lui Hitler a fost lansată de Daily Mirror în 1933 și preluată de cotidianul de limbă idiș de la Varșovia, numit Haynț (Azi). Încă înainte de izbucnirea Celui de-al doilea război mondial diverse publicații au tipărit fotografii cu un mormânt din cimitirul evreiesc din București (numărul 9, rândul 7, sectorul 18) care aparținea unui evreu pe nume Adolf Hittler și al cărui nume evreiesc era Avraham Eyliyohn, decedat în 1892. Realitatea este că mulți evrei din Europa de Est se numeau Hitler și mulți, după venirea la putere a lui Adolf, și-au schimba numele de familie.
Altă teorie este aceea că bunicul său ar fi fost fiul baronului Rothschild, în casa căruia bunica Schicklgruber ar fi fost angajată. Zvonul acesta a fost lansat chiar de către Hans Frank, fostul guvernator-general al Poloniei din timpul nazismului. Acesta, fiind închis în timpul procesului de la Nurnberg, a susținut că ar fi avut informații cu privire la faptul că bunica lui Adolf fusese servitoare în casa unei familii înstărite de evrei din Graz, pe nume Frankenberger. Familia Frankenberger chiar ar fi plătit timp de 14 ani un fel de pensie alimentară pentru întreținerea micului Alois. Istoricii, cum este Kershaw, neagă aceste afirmații, afirmând că în acea perioadă la Graz nu exista nicio familie evreiască. Ei își bazează contra-argumentele pe faptul că împăratul Leopold I i-a alungat pe evrei din Viena, în 1670 și că, după acest an, evreilor li s-a interzis să mai locuiască oficial în mare parte din orașele din Austria. Cu toate acestea, în 1851 deja la Graz exista un restaurant evreiesc care servea mâncare kosher, iar începând cu 1864 erau deja înmormântări în cimitirul evreiesc din oraș. E foarte posibil ca, în 1836 când s-a născut Alois Schicklgruber, mama lui să fi fost slujnică într-o casă de evrei înstăriți.
Cert este că, deși Hitler era profund antisemit și a promulgat celebrele Legi de la Nürnberg pentru „protecția sângelui" (Blutschutzgesetz), numite și legile rasiale care cereau germanilor să demonstreze că în arborele lor genealogic nu existau strămoși cu sânge „murdar”, el însuși nu ar fi îndeplinit cerințele elementare ale acestor legi. Hitler nu a respectat niciodată regulile propriului său partid nazist, care prevedeau obligația ca toți membrii săi să prezinte documente doveditoare cu privire la originea germană a părinților și a bunicilor. O altă acțiune ciudată a avut loc după anexarea Austriei de către Reich-ul german. În 1939 Hitler a ordonat distrugerea localității Döllersheim, locul de naștere al bunicii sale, Maria Anna. Cetățenii au fost evacuați cu forța, iar satul a fost folosit ca poligon de trageri pentru tancurile armatei naziste. De ce a ras Hitler de pe hartă întregul sat în care trăise bunica lui, nu vom ști niciodată.
Așa cum arăta istoricul german Werner Maser (Hitler: Legend, Myth and Reality, 1973), mult mai problematic este faptul că Hitler era produsul unei lungi istorii de consangvinizare. Realitatea este mai sinistră decât speculațiile conspiraționiste. Alois Hitler și viitoarea lui soție, Klara Pölzl, au trăit împreună încă de pe vremea când tatăl lui Hitler era căsătorit. Klara era însărcinată deja când soția oficială, Fanni, era pe moarte. Mai mult, cei doi erau veri de grad secund, iar tânara verișoară îi va spune soțului toată viața „Unchiule”. Se pare că, la un moment dat, Alois trăia chiar cu trei femei deodată, cu Anna Glassi, care fusese prima sa soție, dar și cu Franziska Matzelberger și cu Klara Pölzl. Această pasiune consangvină a moștenit-o și Führerul, a cărui iubire pentru pentru propria sa nepoată, Geli Raubal, este notorie și a cărei sinucidere a fost atribuită faptului că ar fi rămas însărcinată cu „Adi”.
Însă o informație incredibilă a fost scoasă la iveală când, în 2009, jurnalistul belgian Jean-Paul Mulders obținut probe ADN de la descendenții tatălui lui Hitler, iar rezultatele celor 39 de mostre de salivă ale rudelor dictatorul, inclusiv ale strănepotului spu Alexander Stuart-Houston, care locuia la New York, și ale unui văr austriac identificat doar ca „Norbert H” au fost șocante (https://www.history.com/news/study-suggests-adolf-hitler-had-jewish-and-african-ancestors). Haplogroupul din care făceau parte rudele lui Hitler, numit E1b1b, nu este tipic germanic, el fiind specific mai ales populațiilor din Africa de Nord, aparține triburilor de berberi din Maroc, Algeria, Libia și Tunisia. Mai mult, populațiile evreiești contemporane, atât cele din grupurile de sefarzi, cât și cele de așkenazi, au între 8 și 30 la sută, respectiv între 18 și 20 la sută acest marcaj genetic. Chiar dacă veridicitatea informațiilor apărute în 2010 în revista belgiană Knack sunt contestate, mai ales că probele de salivă ale nepotului lui Hitler din SUA, pe nume Alexander Adolf, au fost obținute fără acordul acestuia, realitatea este incontestabilă.
Răspunsul poate fi găsit într-un banc din epocă, transformat în afiș de propagandă: Cum arată un arian adevărat? Blond ca Hitler, slab ca Goering și frumos ca Goebbels!
Cine este bărbatul cu care a procreat domnișoara Schicklgruber, care trecuse de 40 de ani când l-a născut pe Alois? Această rușine de familie stă la baza tuturor teoriilor conspirației. Una dintre aceste teorii spune chiar că Hitler ar fi avut origini în România, familia bunicului său fiind numită Hittler. Legenda cu privire la originile românești ale lui Hitler a fost lansată de Daily Mirror în 1933 și preluată de cotidianul de limbă idiș de la Varșovia, numit Haynț (Azi). Încă înainte de izbucnirea Celui de-al doilea război mondial diverse publicații au tipărit fotografii cu un mormânt din cimitirul evreiesc din București (numărul 9, rândul 7, sectorul 18) care aparținea unui evreu pe nume Adolf Hittler și al cărui nume evreiesc era Avraham Eyliyohn, decedat în 1892. Realitatea este că mulți evrei din Europa de Est se numeau Hitler și mulți, după venirea la putere a lui Adolf, și-au schimba numele de familie.
Altă teorie este aceea că bunicul său ar fi fost fiul baronului Rothschild, în casa căruia bunica Schicklgruber ar fi fost angajată. Zvonul acesta a fost lansat chiar de către Hans Frank, fostul guvernator-general al Poloniei din timpul nazismului. Acesta, fiind închis în timpul procesului de la Nurnberg, a susținut că ar fi avut informații cu privire la faptul că bunica lui Adolf fusese servitoare în casa unei familii înstărite de evrei din Graz, pe nume Frankenberger. Familia Frankenberger chiar ar fi plătit timp de 14 ani un fel de pensie alimentară pentru întreținerea micului Alois. Istoricii, cum este Kershaw, neagă aceste afirmații, afirmând că în acea perioadă la Graz nu exista nicio familie evreiască. Ei își bazează contra-argumentele pe faptul că împăratul Leopold I i-a alungat pe evrei din Viena, în 1670 și că, după acest an, evreilor li s-a interzis să mai locuiască oficial în mare parte din orașele din Austria. Cu toate acestea, în 1851 deja la Graz exista un restaurant evreiesc care servea mâncare kosher, iar începând cu 1864 erau deja înmormântări în cimitirul evreiesc din oraș. E foarte posibil ca, în 1836 când s-a născut Alois Schicklgruber, mama lui să fi fost slujnică într-o casă de evrei înstăriți.
Cert este că, deși Hitler era profund antisemit și a promulgat celebrele Legi de la Nürnberg pentru „protecția sângelui" (Blutschutzgesetz), numite și legile rasiale care cereau germanilor să demonstreze că în arborele lor genealogic nu existau strămoși cu sânge „murdar”, el însuși nu ar fi îndeplinit cerințele elementare ale acestor legi. Hitler nu a respectat niciodată regulile propriului său partid nazist, care prevedeau obligația ca toți membrii săi să prezinte documente doveditoare cu privire la originea germană a părinților și a bunicilor. O altă acțiune ciudată a avut loc după anexarea Austriei de către Reich-ul german. În 1939 Hitler a ordonat distrugerea localității Döllersheim, locul de naștere al bunicii sale, Maria Anna. Cetățenii au fost evacuați cu forța, iar satul a fost folosit ca poligon de trageri pentru tancurile armatei naziste. De ce a ras Hitler de pe hartă întregul sat în care trăise bunica lui, nu vom ști niciodată.
Așa cum arăta istoricul german Werner Maser (Hitler: Legend, Myth and Reality, 1973), mult mai problematic este faptul că Hitler era produsul unei lungi istorii de consangvinizare. Realitatea este mai sinistră decât speculațiile conspiraționiste. Alois Hitler și viitoarea lui soție, Klara Pölzl, au trăit împreună încă de pe vremea când tatăl lui Hitler era căsătorit. Klara era însărcinată deja când soția oficială, Fanni, era pe moarte. Mai mult, cei doi erau veri de grad secund, iar tânara verișoară îi va spune soțului toată viața „Unchiule”. Se pare că, la un moment dat, Alois trăia chiar cu trei femei deodată, cu Anna Glassi, care fusese prima sa soție, dar și cu Franziska Matzelberger și cu Klara Pölzl. Această pasiune consangvină a moștenit-o și Führerul, a cărui iubire pentru pentru propria sa nepoată, Geli Raubal, este notorie și a cărei sinucidere a fost atribuită faptului că ar fi rămas însărcinată cu „Adi”.
Însă o informație incredibilă a fost scoasă la iveală când, în 2009, jurnalistul belgian Jean-Paul Mulders obținut probe ADN de la descendenții tatălui lui Hitler, iar rezultatele celor 39 de mostre de salivă ale rudelor dictatorul, inclusiv ale strănepotului spu Alexander Stuart-Houston, care locuia la New York, și ale unui văr austriac identificat doar ca „Norbert H” au fost șocante (https://www.history.com/news/study-suggests-adolf-hitler-had-jewish-and-african-ancestors). Haplogroupul din care făceau parte rudele lui Hitler, numit E1b1b, nu este tipic germanic, el fiind specific mai ales populațiilor din Africa de Nord, aparține triburilor de berberi din Maroc, Algeria, Libia și Tunisia. Mai mult, populațiile evreiești contemporane, atât cele din grupurile de sefarzi, cât și cele de așkenazi, au între 8 și 30 la sută, respectiv între 18 și 20 la sută acest marcaj genetic. Chiar dacă veridicitatea informațiilor apărute în 2010 în revista belgiană Knack sunt contestate, mai ales că probele de salivă ale nepotului lui Hitler din SUA, pe nume Alexander Adolf, au fost obținute fără acordul acestuia, realitatea este incontestabilă.
Răspunsul poate fi găsit într-un banc din epocă, transformat în afiș de propagandă: Cum arată un arian adevărat? Blond ca Hitler, slab ca Goering și frumos ca Goebbels!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire