Recomandare duminicală: Cum l-au prostit britanicii pe Hitler

„Întreaga artă a războiului este bazată pe înşelătorie”, spunea Sun Tzu, sugerând că toate războaiele sunt întemeiate pe capacitatea adversarilor de a simula, de a momi și de a prosti dușmanul. De fapt istoria este plină de astfel de înșelătorii, istoricul roman Frontinus a adunat în cartea numită Strategemata peste 500 de episoade de înșelătorie militară, stratageme și trucuri din Antichitate prin care diverși generali, de la Alexandru Macedon la Iulius Cezar, și-au învins adversarii cu ajutorul unor înșelăciuni. De fapt a înșela vine din cuvântul latinesc insellare, adică a pune șaua pe cal. O tehnică de în-șelare era utilizată de trupele hunilor și ale mongolilor, care aveau mai mulți cai decât oameni, așa că o mare parte din călăreți erau păpuși împăiate menite să îi convingă pe inamici că erau copleșiți numeric.

Și în timpul Celui de-al doilea război mondial au fost utilizate mai multe forme de inducere în eroare, dar poate cea mai mare păcăleală a fost orchestrată de către britanici, care i-au înșelat pe șefii spionajului nazist cu ajutorul unui mort. Povestea este palpitantă și a fost adaptată în mai multe versiuni cinematografice. În 1956 Ronald Neame a regizat filmul Omul care nu a existat niciodată (The Man Who Never Was), iar în 2021 Netflix a realizat o nouă versiune, intitulată chiar Operation Mincemeat. 
Scenariul acestei recente producții este o adaptare a unei cărți scrise de istoricul Ben Macintyre, numită  Operațiunea „Mincemeat” în care istoricul britanic dezvăluie mai multe detalii despre planul secret al MI5 de a induce în eroare Abwehr-ul german. Macintyre susține în carte că planurile serviciilor britanice de dezinformare și derutare a adversarilor au fost inventate chiar de către celebrul Ian Fleming, părintele seriei de romane despre James Bond, care în 1939 a redactat așa-numitul „Memoriu al Păstrăvului” (The Trout Memo). Documentul sugera adoptarea unei strategii de înșelare a inamicilor printr-o tehnică similară pescuitului la muscă, acolo fiind enumerate 54 de moduri prin care dușmanii, aidoma unui păstrăv, puteau fi păcăliți sau ademeniți să muște dintr-o momeală atent pregătită. Una dintre aceste tehnici, cea cu numărul 28, inspirată la rândul ei dintr-un roman din epocă, presupunea utilizarea unui cadavru aruncat în apă. 
În filmul lui John Madden, care descrie foarte convingător modul cum a fost pus în practică planul numit inițial chiar „Calul troian”, în amintirea altei mari păcăleli din Antichitate, creierul operațiunii este Ewen Montagu, romantizat de Colin Firth în rolul principal. Ajuns specialist al serviciilor britanice de spionaj el a mai fost implicat și în alte proiecte de deturnare a atenției (misdirection). Înainte de război Montagu era avocat, născut în familia baronilor Swaythling, una dintre cele mai importante familii evreiești din Anglia. Ajutat de marchizul Cholmondeley (care în filmul din 1956  nu apare), Montagu va orchestra o foarte bine pregătită inducere în eroare (în engleză double-cross) a germanilor. 

Cum a păcălit un avocat evreu întregul Reich german cu ajutorul unui galez mort? În aprilie 1943 un pescar spaniol a descoperit pe țărm un cadavru îmbrăcat într-o uniformă britanică, un ofițer de marină pe nume William Martin, a cărui întreagă existență a fost inventată de Montagu și colegii săi. Pe lângă legitimația militară acesta avea asupra lui inclusiv o scrisoare de dragoste, bilete de teatru și facturi pentru o cămașă. Dar cel mai important element era servieta plină cu secrete militare fabricate tot de Montagu, care era legată de brațul presupusului ofițer. Festa macabră cu ajutorul căreia a fost prostit chiar Hitler, care a fost convins de autenticitatea documentelor, a fost posibilă prin utilizarea cadavrului unui vagabond, pe nume Glyndwr Michael, care s-ar fi sinucis într-un depozit din Londra. În cele din urmă operațiunea „Carne tocată” i-a convins pe generalii germani că aliații urmau să atace Grecia, însă în mod real debarcarea urma să aibă loc în Sicilia.