Biasul și traumavertizorii literaturii

Există o nouă categorie de cuvinte care încep să pătrundă și în limba română pentru că apar noi categorii de oameni, noi comportamente, noi valori, care au nevoie de cuvintele lor specifice. Astfel de exemple sunt „bias-ul de gen”, bullyingul sau „traumavertismentul”, termeni pătrunși  în limbajul uzual (alături de brainstorming) nu doar pentru că fiecare generație are cuvintele proprii, dar și pentru că suntem sub influența culturii anglo-americane. 

În America de Nord există de ceva vreme această nouă categorie umană, numită „cititori cu sensibilitate” (sensitivity readers). Ei s-au născut o dată cu noțiunea de trigger warning, asociată la rândul ei cu ideea de safe space (spațiu de siguranță). E încă o idee bună care a sfârșit prost, pentru că nevoia de a crea un mediu care să protejeze persoanele marginalizate, exploatate sau aflate în pericol, care e absolut necesară, s-a transformat într-o nouă formă de tiranie.

Din păcate noțiunea de avertisment de sensibilitate, aplicată inițial filmelor și programelor de televiziune, s-a extins tot mai aberant, devenind un instrument de violență culturală, care nu mai deservește scopul inițial. Toți sensibilizații mic-burghezi ai lumii afluenței s-au transformat în „trigăritori” (trigger warner). Un exemplu grotesc este dat de comitetul de părinți de la Liceul Lawrence din Massachusetts, care a decis să interzică „Odiseea” lui Homer și să scoată această carte din programa școlară pentru că ar înfățișa comportamente și idei care nu sunt „conforme”. Sigur, și Teatrul Globe din Londra s-a remarcat prin faptul că a pus un „avertisment” pe afișul piesei „Romeo și Julieta” de William Shakespeare, anunțându-i pe spectatori că spectacolul ar putea conține „sinucidere, violență și referiri la consumul de droguri”.

Era firesc ca și în România să ajungă „traumavertizorii”, cititori „specializați” care le semnalează altora „biasurile” din conținutul unor cărți, adică lucruri care pot să „deranjeze”, ba chiar să sperie potențialii cititori. După regulile acestor „trigăritori” toate cărțile, inclusiv Vechiul Testament, ar trebui să poarte pe copertă avertismente de acest fel: „Atenție! Această operă de ficțiune literară conține violență, rasism, homofobie, misandrie, misoginie, exploatare sexuală, crimă, feminicid sau viol”.

Poate fi un simptom al generației milenialilor, tineri care intră în spațiul public gata fragilizați, deși au dus vieți protejate. Comportamentul lor, numit de unii „fulg de nea” (snowflakes)  seamănă cu cel al unor suferinzi de hemofilie emoțională (emotional hephomilia după cum zice Bill Maher), care se simt lezați de te miri ce, pentru că nu mai știu ce este suferința adevărată. Acești porumbei sociali trăiesc aidoma hulubilor din marile orașele europene, care nu mai au prădători naturali. Ei se plimbă prin cultură și literatură ca și când ar ciuguli pe alese, fără frică de pericole pentru că știu că oricum nimeni nu le face rău. 

De teama controverselor și de frica acestor cititori infantilizați, care se simt „jigniți” de diverse lucruri, tot mai multe edituri, mai ales cele nord-americane (inclusiv din Canada), aplică avertismente pe cărți pentru a proteja „sensibilitatea” cititorilor. Există chiar „comitete de cititori sensibili”, care amenință editurile și care pretind aplicarea de „avertismente”, nu care cumva să aibă cititorii „vreo surpriză” emoțională.
Desigur, adeseori aceste tehnici sunt și instrumente de marketing. Sub pretextul protejării „fulgilor de nea”, când subiectul unei cărți este prezentat cu avertismentul „Atenție, orgie la pagina 30”, cititorii merg direct la pasajul respectiv, cum făceau colegii mei de liceu cu „Răscoala” lui Liviu Rebreanu. Dar citim romane, mergem la teatru și vedem filme tocmai ca să fim „tulburați”, nu ca să „evităm” traumele. „Avertismentele de conținut” nu sunt doar aberații, sunt și piedici în formarea unui om normal, fără catharsis suntem oameni doar pe jumătate. 

Pentru a preîntâmpina posibile suferințe, putem face un exercițiu de „trigăreală” și în literatura română. Pentru a proteja tinerii sensibili și pentru a-i adăposti de pericolul parcurgerii unor materiale ofensatoare mai jos sunt doar câteva posibile avertismente de sensibilitate, în special pentru cei care oricum nu mai citesc literatură română

, poate că anunțurile îi vor convinge să pună mâna pe o carte.