Cuvinte, cuvinte, cuvinte: Dilu-dilu crocodilu

Adeseori cuvintele nu sunt altceva decât sunete goale, clămpăneli de limbă, chiar invenții prostești. Așa cum sună și faimoasa replică a lui Hamlet (cuvinte, cuvinte, cuvinte), nu toate cuvintele sunt serioase.

Un astfel de cuvânt, care descrie un animal fioros cu un termen vulgar, ale cărui origini le ignorăm, este  crocodilul. Denumirea acestei ființe venită parcă din altă lume a fost inventată de către cel mai mare mincinos al tuturor timpurilor, Herodot. În poveștile sale despre vechiul Egipt acesta menționează trei făpturi cu dimensiuni mitologice, printre care și crocodilul. Contemporanii au fost atât de impresionați de informațiile lui Herodot, că multe au fost preluate și de către alți autori din epocă. Astfel Herodot spune că pentru unii egipteni, cum erau locuitorii din jurul Tebei, crocodilii erau sacri, în vreme ce pentru alții, cum erau locuitorii din jurul orașului Elefantina, crocodilii erau prinși și mâncați, deoarece aceștia nu credeau că ar fi fost sacri. Povestea e preluată aproape în întregime de Strabon. În „Geografia” acesta scrie că în Egipt ar exista un oraș pe nume Arsinoë, numit înainte Crocodeilonpolis. Acolo oamenii s-ar închina unui animal uriaș, numit Suchus, de fapt întruchipare a zeului Sobek, pe care preoții îl hrăneau cu mâna, băgându-i prăjituri, carne și miere între fălci. Mai sus de ei era orașul lui Hercule, Tentyra, unde alți oameni urau crocodilii și îi ucideau în mod sistematic, pentru că se închinau altei creaturi, numită „ichneumon”. Unii cercetători susțin că aceste informații ar fi fost plagiate din cartea azi pierdută a lui Hecataeus, care descria și el crocodilii, pasărea phoenix și hipopotamii (despre Phoenix în alt episod!).

Însă, ca și în multe alte situații, descrierile lui Herodot sunt incomplete și inexacte. Unele sunt de-a dreptul gogomănii, pentru că  Herodot zice că crocodilii pe timp de iarnă, timp de patru luni, nu mănâncă nimic. Altă trăznaie este constatarea că acesta ar fi singurul animal din lume care nu are limbă, sau că este orb sub apă și că gura i-ar fi plină de lipitori. Toate aceste informații demonstrează că Herodot nu a văzut niciodată un crocodil. Desigur, în perioadele de brumație, adică atunci când temperaturile scad, multe reptile intră într-un soi de hibernare, recent fiind înregistrați chiar aligatori congelați cu boturile afară din apă. Metabolismul acestor ființe cu sânge rece scade, animalele devin letargice 4-5 luni. Însă în Africa temperaturile nu scad atât de mult și crocodilii nu reacționează ca și alte reptile din zonele temperate. Starea în care intră crocodilii se numește estivare, ei putând în unele perioade de secetă să reziste fără hrană. Pentru că aceștia sunt prădători nocturni, ochii lor s-au adaptat acestui tip de vânătoare, pupila lor fiind asemănătoare cu cea a pisicilor. În plus crocodilii au o membrană stranie, care funcționează ca o pleoapă acvatică, însă ei văd destul de bine sub apă, nu sunt în niciun caz orbi. În plus crocodilii au limbă, doar că aceasta este prinsă de o altă membrană, așa că nu pot să își extindă limbile în afara gurii.

Mai grav este că, deși au supraviețuit 95 de milioane de ani, crocodilienii au primit un nume injurios pentru că etimologia cuvântului, dată de către marele istoric al Antichității, este o batjocură. Herodot spunea că ionienii, despre care adeseori vorbește cu dispreț, au numit aceste animale „crocodili”, pentru că s-ar asemăna cu șopârlele care se cațără pe pereți în Grecia, al căror nume vine din krokē (piatră) și drilos (vierme). Însă referința lui Herodot este mult mai ironică decât ar putea să pară, pentru că „drîlos/ dreîlos” nu însemna vierme în greacă, ci penis. De fapt istoricul din Hallicarnas se amuza copios numind aceste animale cu un termen vulgar. 
Acesta s-a transformat apoi într-un cuvânt adevărat, grecescul krokódeilos fiind alterat în latină sub forma crocodīlus și apoi în varianta sa medievală sub forma cocodrillus. Tocmai pentru că în latina medievală cuvântul a fost scris greșit, în forma cocodrillus, există mai multe limbi romanice, printre care catalana și valensiana, care l-au menținut sub forma greșită: cocodrilo. Chiar și în franceza veche animalul apare menționat și în varianta cocodriz, prin urmare în engleza veche el e înregistrat în mai multe versiuni greșite precum cocodrill, cokadrill, cokedril. Unele versiuni ale numelui sunt amuzante, astfel în siciliană animalul este numit cuccudrillu.
Și numele rubedeniile îndepărtate ale crocodililor africani, aligatorii și caimanii, sunt rezultatul unor neînțelegeri. Spre deosebire de etimologia incertă a aligatorului, care ar putea să provină din spaniolă unde „el lagarto de Indias” însemnând șopârlă indiană, caimanul a fost numit astfel pentru că spaniolii, care i-au întrebat pe băștinași din Caraibe cum se numește animalul fantastic au transformat acayouman în caimán sau din limba poporului Piapoco, unde se chema chamàna.
Înainte de a vărsa lacrimi de crocodil pentru acest animal care a supraviețuit asteroidului care i-a ucis pe dinozauri, vă recomand să ascultați un mai vechi cântec al lui Alifantis, care ne învață cum s-a resemnat crocodilu-dilu.