De la calul troian la contraatacul ucrainean

Sun-Tzu, autorul celui mai vechi tratat de artă militară (Sun-tzu ping-fa), scria în urmă cu vreo două milenii și jumătate că „arta războiului este o artă a înșelătoriei”. Cartea acestui general și filosof chinez, pe care Napoleon o citea adeseori și pe care Mao o citează în mod repetat, ne învață că „înainte să învingi orice inamic, trebuie să îl păcălești. Dacă vrei să ataci, fă-te că ești inactiv. Dacă vrei să te îndepărtezi, convinge-l că vrei să te apropii”. De-a lungul istoriei au fost utilizate diverse tactici de înșelătorie militară (nu „decepție”, care în română înseamnă altceva decât deception!) și sunt nenumărate manuale care ne învață cum să îi prostim pe adversari.

Una dintre acestea este cartea lui Barton Whaley (Practise to Deceive: Learning Curves of Military Deception Planners) unde expertul american în război psihologic analizează 88 dintre aceste strategii, trecând în revistă mai multe metode de înșelătorie, de la binecunoscutul cal troian inventat de Ulise/Odiseu la cele două războaie mondiale. Diversiunea, dezinformarea, disimularea și înșelătoria au fost principalele arme ale tuturor conflictelor militare. De la marele păcălitor din Itaca, cel care a inventat un cal pentru care adversarii și-au distrus zidurile propriei cetăți după zece ani de război, până la Biblie, unde Ghedeon a primit de la Dumnezeu însuși instrucțiuni precise cu privire la un „atac de noapte” - în jurul anului 1249 î.e.n, evreii au pătruns în tabăra midianiților cu trâmbițe, oale și făclii, făcând mare zarvă și punându-și dușmanii pe fugă.

Chiar dacă nu Vlad Țepeș a inventat atacul surpriză și istoria militară a românilor include mai multe episoade de înșelătorie. Istoricul roman Dio Cassius povestește cum regele Decebal, care era viclean și priceput în ambuscade, după prima înfrângere de la Tapae, văzând că trupele romanilor conduse de Tettius Iulianus se apropie de Sarmizegetusa, a poruncit tăierea unei întregi păduri, trunchiurile de copaci fiind îmbrăcate în armuri i-au speriat chiar și pe legionarii romani. Ambuscade, deghizări, piste false și minciuni sfruntate, capcane, momeli și păcăleli, există un întreg arsenal de tehnici pe care și strămoșii noștri le-au folosit. Poate cea mai cunoscut tactică mioritică este ambuscada, care vine din latinescul inboscāre, adică tocmai „a prinde în pădure”. Dovadă bătălia de la Posada care ne-a făcut faimoși pentru abilitățile noastre de „imboscatori”. Carol Robert de Anjou, îmbrăcat în armură strălucitoare și venit la luptă cavalerească, a fost „prins prin șiretenie” de Basarab I într-o râpă, fiind lovit cu bolovani și săgeți și scăpând doar deghizându-se.

Războiul din Ucrania ne oferă un nou exemplu pentru punerea în aplicare cu succes a celor mai vechi tehnici de diversiune și dezinformare. Deși suntem în epoca „deepfake”, unele dintre cele mai bune metode de înșelăciune sunt și cele mai vechi din istoria militară a omenirii. Contraofensiva ucrainenilor din toamna anului 2022 s-a bazat pe o imensă înșelătorie, în care au fost prinse și diverse surse de informație, inclusiv CNN. Toate televiziunile și ziarele din lume au anunțat că urmează un iminent atac spre Sud, forțele ucrainene îndreptându-se către Herson. Numai că adevăratul atac s-a produs dinspre Nord, de la Harkov spre Izium.
Tactica pusă în aplicare de comandanții armatei ucrainene și care a buimăcit armata rusă este însă scoasă din manualele de istorie ale celui de-al doilea război mondial. Comandanții ruși pare că nu au citit istoria războiului de apărare. În 1939 un tânăr ofițer sovietic pe nume Gheorghi Jukov a pus în practică în timpul bătăliei de la Halhân Gol (bătălia de la râul Halha, numită uneori Khalkhin Gol) o serie de metode de inducere în eroare, obținând o victorie esențială pentru tot cursul istoriei. În urma campaniei din Mongolia din vara anului 1939, victoriile lui Jukov au oprit Japonia să mai atace URSS pe tot parcursul conflagrației mondiale. La numai 42 de ani noul comandant al Grupului de Armată al Mongoliei va nimici aproape în întregime armata japoneză din Kwantung, 

fiind decorat cu medalia de Erou al URSS (prima din cele patru pe care le va primi în toată cariera). Și, pentru că Imperiul nipon nu a mai atacat Uniunea Sovietică, Stalin a transferat 18 divizii, mii de tancuri și avioane, inclusiv pe veteranii de la Halhân Gol pe frontul de la Moscova în decembrie 1941. 

Printre operațiunile pe care le-a folosit Jukov s-au numărat transferul de trupe pe timpul nopții, dar și utilizarea unor megafoane ce difuzau înregistrări ale mișcărilor de tancuri, pentru a le da japonezilor falsa impresie că trupele sovietice erau în mișcare în zone false. Cea mai importantă tactică, însă, utilizată apoi și în alte bătălii, a fost inducerea în eroare a japonezilor, care au fost convinși că sovieticii și mongolii se pregătesc de apărare, când Jukov se pregătea de atac.
Una dintre marile păcăleli puse în scenă de mareșalul Jukov a avut loc mai târziu, în vara anului 1944. Hitler era fost convins că Stalin va da ordin de atac asupra Germania dinspre Vest, prin actuala Ucraină, anticipând un atac asupra orașului Liov. Însă planul numit operațiunea Bagration, după generalul care a distrus armata invadatoare napoleoniană, i-a luat prin surprindere pentru că trupele sovietice, care au fost deplasate doar noaptea și prin păduri, camuflate și în liniște totală, s-au regrupat în Bielorusia. În șase săptămâni Armata Roșie a deplasat 2,3 milioane de oameni și milioane de tone de arsenal, pentru o ofensivă care va produce cea mai mare înfrângere Germaniei naziste. Pe 22 iunie 1944, la trei ani de la începutul infamei operațiuni Barbarossa, s-a produs atacul surpriză al sovieticilor. 1,2 milioane de soldați, 5.200 de tancuri și tunuri, peste 5.000 de avioane a pornit atacul dinspre nord, copleșind trupele naziste într-un raport de opt la unu. Pe 15 august Armata Roșie a ajuns la Vistula, după ce avansaze în cinci săptămâni aproape 724 de km. A urmat, începând cu 20 august, atacul spre Sud, în numai câteva zile Armata Roșie a ajuns la București.
Tot în apropiere de Harkov a avut loc, în timpul celui de-al Doilea război mondial, una dintre cele mai mari păcăleli militare, opera aceluiași mareșal Jukov. În timpul bătăliei de la Kursk, cunoscută ca fiind cea mai mare bătălie de tancuri din istorie, au fost pusă în practică o serie de strategii de înșelătorie militară. Cu ajutorul camuflajelor și al tacticilor de disimulare, sovieticii i-au convins pe germani să atace o serie de poziții defensive foarte bine puse la punct. Germanii au atacat aerodromuri false și au lansat tancurile către zone cu tranșee special pregătite.
Planul lui Jukov a semănat foarte bine cu strategia unui alt mare comandant militar, generalul Hannibal Barca. Victoria lui Hanibal de la Cannae s-a datorat în mare parte capacității extraordinare a generalului cartaginez de a-i păcăli pe romani să atace unde și cum a anticipat el. Pe 21 august 216 î.e.n., Hannibal se confrunta cu 87.000 de romani, în timp ce el avea o armată compusă din mai puțin de jumătate. Tactica generalului care trecuse Alpii în urmă cu doi ani, studiată și astăzi la academiile militare din toată lumea, a fost aceea de a-i atrage pe romani într-o capcană. Mercenarii gali au fost poziționați în centru, știind că aceștia vor ceda în fața presiunii legionarilor. Însă, pe măsură ce romanii au avansat, convinși că vor obține o victorie ușoară, nu și-au dat seama că erau atrași într-o încercuire, unde au fost măcelăriți. Doar 10.000 de legionari au scăpat cu viață, la fel cum în urma operațiunii Bagration au fost uciși, răniți sau capturați peste 670.000 de soldați germani.
În cele din urmă aceste strategii au devenit fundamentale pentru Armata Roșie, elaborate într-o doctrină numită maskirovka, capacitatea de a pune în scenă acțiuni false, de a masca intențiile reale și de a deghiza mișcările de trupe. Această capacitate a fost apoi extinsă la toate activitățile statului sovietic. Maskirovka este diminutivul de la mascaradă, fiind sinonim cu deghizarea și inducerea în eroare a celor cu care te confrunți. Conceptul de maskirovka, împreună cu noțiunea de khitrost (viclenia comandanților de pe teren) au constituit principalele instrumente ale gândirii militare sovietice.
Părea că Vladimir Putin și generalii săi știau aceste tehnici. Chiar atacul din februarie 2022 a fost conceput ca o operațiune de păcălire, dar care a eșuat lamentabil. Mișcările de trupe din Bielorusia erau numite „exerciții militare”, chiar Putin însuși a susținut în noiembrie 2021 că nu va ataca Ucraina, informațiile despre un posibil atac fiind etichetate ca mesaje alarmiste ale americanilor. Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a numit „isterii” anunțurile unor agenții de informații cu privire la atacul iminent, care s-a și produs.  
Problema cu toate aceste tehnici de înșelăciune  este aceea că păcălitorul poate deveni foarte repede păcălit. Lecția aceasta a primit-o unul dintre cei mai apreciați generali germani Erwin Rommel, poreclit „Vulpea deșertului” tocmai datorită tacticilor și vicleșugurilor sale. El s-a afirmat inițial chiar pe frontul românesc unde, în august 1917, pe vremea când era doar locotenent, și-a dus soldații într-o noapte în apropierea trupelor noastre și, după ce soldații români s-au culcat pe-o ureche, germanii i-au atacat și au luat 400 de prizonieri într-o singură zi. Mai târziu, în deșerturile Libiei el va aplica aceste tehnici de disimulare cu mare succes, el păcălindu-i pe britanici că are mai multe tancuri fabricând machete din lemn și carton montate pe mașini Volkswagen. În timpul bătăliei de la Gazala din 1942, cu ajutorul unor machete și tancuri false i-a păcălit pe britanici că va ataca dinspre Nord, forțele lui plănuind o lovitură de la Sud. Tactica fusese folosită deja de von Manstein în timpul campaniei din mai 1940 în Franța când trupele franco-britanice masate în Belgia, așteptând în tranșee invazia Wehrmacht-ului, au fost încercuite de blindatele lui Guderian care au traversat pădurea Ardeni considerată impenetrabilă.
Din păcate pentru Rommel, britanicii au învățat repede aceste tehnici, devenind „păcălitorul păcălit”. General Archibald „Archie” Wavell, a cărui carte (Ruses and Stratagems of War, 1942) Rommel o citea zilnic, a creat primul corp modern de armată specializat în tactici diversioniste numit „A” Force. Unul dintre angajații acestui corp de armată a fost chiar un magician, pe nume Jasper Maskelyne. Grupul de 14 specialiști cu care lucra Maskelyne, numit Magic Gang, a conceput și construit o serie de iluzii incredibile. Din pânză și placaj au transformat jeep-urile în tancuri și tancurile în camioane. Dar trucul cel mai mare a fost să păcălească bombardierele germane cu ajutorul unei machete, reconstruind Alexandria și Canalul Suez dezorientând piloții inamici. Înainte de bătălia de la El Alamein britanicii au creat 2.000 de tancuri false, care au început „ofensiva” spre Sud, în timp ce adevăratul asalt a venit cu 1.000 de tancuri americane proaspăt livrate dinspre Nord.

Și operațiunea Overlord, debarcarea Aliaților în Normandia, a fost gândită ca o strategie cu multiple componente de diversiune, una dintre marile păcăleli începând încă din aprilie 1943. Americanii au inventat întreg corp de armată, compus din tancuri gonflabile și armate din carton, aflat sub comanda generalului Patton, despre care știau că naziștii îl considerau cel mai bun comandant al Aliaților. Tehnica a fost recent folosită și de ucraineni care, pentru a proteja prețioasele instalații de rachete HIMARS, au creat machete cu ajutorul cărora au păcălit artileria rusă, la fel cum au făcut aliații înainte de debarcarea din Normandia.

Drumul de la calul troian la HIMARS-ul ucrainean este stropit cu sânge, suferință și moarte, pentru că omul, cea mai mincinoasă maimuță din lumea naturală, va inventa mereu noi și noi modalități de minți pentru a câștiga. În cele din urmă poate că supraviețuirea nu este a celui mai adaptat, ci a celui mai mare mincinos.