Din Manualul de romgleză: Trei cartofi se întâlniră, trei cartofi se întâlniră!

Toate limbile planetei au propriile cuvinte și expresii legate de cultivarea pământului, diversele expresii atestând relațiile agricole dintre popoare și alimentele cultivate. Așa cum ilustrează un articol recent extras din țărâna presei romglezistice, problema „Cartofilor fierbinți“ ai Coaliției de guvernare din sesiunea parlamentară în toamna anului 2022, arată că românii sunt dependenți de cartofii civilizației McDonald's.

Ca și hotodgul, care a pătruns în limba română fără să fie un „câine fierbinte”, el doar înlocuind mai vechiul crenvurșt servit într-o chiflă sau o bucată de baghetă, acum și „cartoful fierbinte” a ajuns între dinții romglezilor ca o traducere aiuristică a expresiei din engleză: „hot potato”. Deși pare a fi ușor traductibil prin „cartof fierbinte”, pentru că descrie o problemă sau un subiect care este greu de rezolvat și provoacă dezacorduri, prin extensie „cartoful fierbinte” fiind orice controversă sau chestiune fierbinte, în limba română nu putem traduce direct această formulă. De exemplu cum ar fi dacă expresia „the issue of abortion is a hot potato”, am transpune-o în română sub forma „avortul este un cartof fierbinte”. Motivele sunt evidente, însă nu orice e sensibil și  poate fi aruncat dintr-o mână într-alta devine „cartof fierbinte”.

Și în limba engleză expresia a intrat relativ recent, ea fiind consemnată abia pe la mijlocul secolului 19, când a fost utilizată ca o formă derivată a lui „to drop like a hot potato”, adică a scăpa ceva fierbinte din mână, însemnând a renunța rapid la ceva sau la cineva. Cei care au gătit la viața lor cartofi fierți și nu s-au hrănit doar cu „chips” știu despre ce e vorba. Cartofii mențin căldura mult timp și te frig la buricele degetelor. 

Doar limba romglezească nu e friptă de nimic, după cum știe bietul Zdreanță, cel mai aproape de „cartoful fierbinte” în cultura noastră este oul fierbinte. În română „a da un cartof” înseamnă cel mult a trage o palmă peste cap, nefiind legat de fierbințeală. Doar mămăliga e fierbinte la români, iar ea se înfierbântă destul de rar (și violent).

Poate și pentru că la noi cartoful a ajuns foarte târziu, pătrunzând în limba română pe o filieră mai întortocheată decât traseul navelor lui Columb, cu care n-au venit cartofii pe care îi cunoaștem, ci cartofii dulci și porumbul. Spre deosebire de ideea preconcepută că toate plantele din Americi au fost aduse de Columb, primii marinari spanioli nu au adus această plantă în 1493 pentru că ea creștea mult mai la Sud, ei aducând din Caraibe doar cartofii dulci. De la numele acestor plante, cărora indienii taino îi spuneau „batata” (cartof dulce), combinat cu numele dat cartofului de indienii quechua, care le ziceau „papa”, spaniolii le-au amestecat și au creat un nou cuvânt, „patata”. El a fost apoi aglutinat în multe limbi, inclusiv în engleză.

Deși prima mențiune este din 1504 când cronicarii descriau primele plante numite „botato”,  studiile de cu radiocarbon arată că planta creștea în America de Sud încă în urmă cu 7000 de ani. Deja în 1573 cartofii creșteau în Spania și erau vânduți în piețele locale, de unde au ajuns în toate țările europene. 

E foarte posibil, însă, ca numele să provină de la Potosí, localitatea din Bolivia care era principala sursă de bani a spaniolilor din Lumea nouă, de unde au extras cantități uriașe de argint. În zonă atât de mult minereu că argintul ajunsese să nu mai valoreze nimic, și despre ceva nesemnificativ se spunea „valer un Potosí”, adică valorează cât o ceapă degerată (sau un cartof). Chiar și semnul de la dolar ($) vine de la Potosí, semnul de pe un peso bătut în America de Sud, fiind un S tăiat de un T.

Dar adevărata bogăție furată din America de Sud a fost această plantă aparent nesemnificativă, crescută timp de sute de ani de indienii quechua, mulți dintre aceștia fiind exploatați până la moarte în minele de argint ale spaniolilor. Quechua au creat o mare diversitate de cartofi, care cresc și azi în Anzi, după unele estimări fiind peste 400 de specii, ceea ce dovedește cât de importanți erau. Mari sau mici, în culori diverse, de forme diferite
cartofii sunt o plantă extraordinară care, așa cum a demonstrat personajul lui Matt Daemon din Marțianul, pot crește în aproape orice condiții. Deși este în mare parte apă (aproape 79% la sută apă), cartoful conține și carbohidrați și proteine care asigură necesarul de energie al unui om, având în plus vitamine și minerale, cea mai importantă fiind vitamina C. Doar mâncând zilnic 100 de grame de cartofi corpul nostru primește aproape jumătate din necesarul zilnic vitamina C! 

Azi China produce peste 21% din producția mondială de cartofi, urmată de India, cu peste 14%, la nivel mondial fiind crescute 300 de milioane de tone metrice, echivalente totalul de deșeuri din plastic aruncate pe lume, sau 25.000 de clădiri cât Empire State Building.
Numele cartofului în limba română, deși nu pare, este extrem de problematic. Suntem singura limbă romanică în care planta este numită cu termenul din germană, unde „kartoffel” era un împrumut din italiană, nemții crezând că tartufo (sau tartufolo) erau bulbii de cartofi, deși italienii descriau trufele cu acest termen. Româna nu e o excepție însă printre limbile slave, un cartoful a pătruns în această versiune bizară și la bulgari (kartof) și la polonezi (kartofel), probabil pe filieră rusească, unde este kartofelʹ. E relevant că diversele dialecte ale limbii „daco-române” au cunoscut multiple variante: barabulă, barabușcă, bulghină, corompile, picioc, picioică, ceea ce dovedește că, la sosirea cartofilor, românii au vorbit limbi diferite.

În mod normal ar fi trebuit să împrumutăm un cuvânt ca patata/ potate sau să fi dezvoltat un cuvânt asemănător expresiei din franceză, unde există pomme de terre. Pe acest model limbile germanice numesc cartofii fie erdapfel, în dialectele germane, sau ca în Olanda unde este aard-appel, deci măr de pământ. Chiar și în ebraică este tappuakh adamah (măr de pământ)

Ardelenii spun corompile sau corompire pentru că în maghiară există krumpli, termenul mai vechi, menționat încă din 1768, împreună cu termenul mai nou „burgonya”, de la Burgundia, de unde credeau ungurii că vin acești bulbi apoși, menționați prima oară pe la 1803. Corompile este din dialectul bavarez unde krumpir (sau grumper) înseamnă pară de pământ, ca în germană Grundbirne. 

Dincolo de toate aceste aventuri etimologice, niciuna nu este apropiată de engleza americană, unde cartofii sunt folosiți în diverse contexte imposibil de tradus, dar cu toate acestea folosite de romglezi mai des decât cartofii înecați în ulei la „fast-food”. Astfel „couch potato” nu e cartof de canapea, nici „potato digger” nu este o femeie care cultivă cartofi, nici „clean potato” nu e „cartoful „curat” și nici „all meat, no potatoes” sau „meat-and-potatoes problem” nu pot fi traduse cuvânt cu cuvânt.

Povestea cartofului este interesantă, dar romglezii care înfulecă “chips” sau chiar „fries” (fraiz), nu știu când o pun de mămăligă cu limba lor friptă de cartofi piure (care nu sunt făcuți la Pireu)”.