Mama geților cea rasistă

Un concetățean cu mintea aflată în evidentă transhumanță, cel mai probabil cititor avid al cărților lui Ghiță Funar, a lansat o petiție prin care cere organizarea unui referendum național pentru schimbarea numelui țării noastre din România în… Geția. Argumentele abracadabrante sunt extrase din tot felul de cărțulii (printre care și cea a fostului primar al Clujului Napocăi), care îl fac pe concetățeanul nostru să creadă că Isus era „strămoșul nostru get”, ba chiar că Imperiul roman a fost transformat într-un „Imperiu Get” de către împăratul Galeriu, a cărui mămică ar fi fost „daco-getă”, iar tăticul era trac. 
Pentru că România este deja „Idio-geția”, între timp sus-numitul Funar a intervenit, exprimându-și acordul pentru această schimbare, iar madam Șoșo-geta a strigat de sub botnița de metal că e normal ca patria noastră plină de șoșoci să se numească Geția și nu Șoșocia, doar că oamenii nu știu istorie, deci necunoscând măreața „civilizație getică” nu vor lua decizii avizate. 
Numai că presupusa existență a unei țări numită „Geția” este o aberație, istoricii vorbesc doar despre „ținuturile geților”, iar ideea că ar fi fost cândva o mare cultură getică, este o monstruozitate. Din păcate tot mai mulți cetățeni lăsați liberi prin pădurile blacilor și ale pecenegilor (silva Blacorum et Bissenorum) suferă de getopatie, care este o boală mai grav mai gravă decât dacopatia, cum diagnostica sugestiv Dan Alexe.
Getopatia este o formă epidemică de imperialism românesc. Get-begeții sunt o subspecie de dacopați care sunt convinși că toate popoarele lumii au descins din acești presupuși strămoși ai noștri, numiți generic „geți”. Sunt unii concetățeni care promovează „getismul”, avansând ideea aberantă că ar fi existat un poporul primordial compus din protoromâni, cărora le spune „geții de Aur”. Un exponent al acestei propagande „getopate” este conferențiarul George V. Grigore, care a publicat mai multe cărți, dintre care se remarcă două gogorițe. Prima se numește chiar „Geții de aur” (și gâsca cu ouă de plumb) unde sunt vehiculate mai multe argumente pseudo-științifice, printre ele și presupoziția că strămoșii noștri „golden-geții” au salvat specia umană și au format în jurul Mării Negre un fel de „matcă” genetică, numită „Aria Getica” sau Vatra Vechii Europe. De aici clasa conducătoare proto-geților, presupușii „cavaleri danubieni”, liderii „geților de aur”, au coordonat refacerea civilizației după Marele Potop. Ei s-au răspândit în toată lumea, în urma unui presupus proiect numit „Marea roire”. Așa se face că celții erau „gelți”, adică geți care au „roit-o” spre Vest, la fel cum iranienii erau „arieni”, deci geți de la Est, iar goții, desigur, erau doar geții care migraseră spre Nord și s-au întors sub formă platinată peste câteva sute de ani. Și germanii sunt din același „germ” adică din „germenele getic”, pentru că de fapt Germania este Get-armania (combinație dintre geți și armâni, probabil), regii hispanici descind tot din vita genetică-getică, conducătorii danezilor, danii, erau tot geto-daci, ca și francii, englezii, ba chiar și rusii, precum și tot ce roiește din rasa umană a lui Homo Sapiens alb de pe Terra provine din radăcina geto-dacă pentru că „Geții de Aur” sunt de fapt rasa caucaziană, care ar trebui redenumită rasa getică. Întreaga Europă a fost cândva Geția de Aur, dovadă fiind „vlahiile getice” care punctează toate țările europene.

Geția de Aur primordială, zisă și Dio Getia (Geția lui Dumnezo), Dacia Felix, Grădina Maicii Domnului, Pământul lui Adam (de la Adamclisi) este Romania. Toată lumea ne invidiază pentru că noi, acest popor minunat care a salvat omenirea dupa ultimul cataclism planetar, suntem adevărata „Țară Aleasă”, nu aia de lângă Iordan. Aici e „Arca salvării” omenirii, aici este „Aria” adică Arminia, deci Romanika.
Într-o altă carte a conferențașului universitar doctor Grigore, care a fost decan la Facultatea de Arte de la universitatea privată „Spiru Haret”, aflăm că s-au găsit dovezi genetice conform cărora faraonii egipteni erau și ei „Geți de Aur”, care au coborât de la „Marea Getică” până pe Nil. În fanfaronada pseudo-științifică intitulată chiar „Zeii geți cu ochi albaștri” (aidoma angajaților fostei Securități) sunt jonglate dovezi ADN și tot felul de referințe istorice ce ar demonstra că egiptenii cei „cu cosițe blonde și roscate” și cu ochi albaștri erau descendenții alor noștri. Desigur, ocupându-se cu construirea piramidelor și sculptarea Sfinxului de la Giza, cotco-geții n-am mai avut timp să facă nimic acasă, de fapt piramidele erau un fel de munți Ceahlău în miniatură.
De fapt din aceste câteva idei primitive ne dăm seama getopatia este profund rasistă. pentru că promovează ideea absurdă că noi suntem, genetic vorbind, fundamentul rasei albe. Desigur, această istorie adevărată a fost ocultată, iar get-begeții au acum dovezile indubitabile. Ca și în tezele altui universitar specializat în ipoteza „Naţiunii Matcă”, egală cu spaţiul carpato-danubiano-balcanic, cum este conf. univ. dr. G. D. Iscru, sau cum găsim în boroboața intitulată „Adevărata obîrşie a poporului rumîn”, scrisă de Valeriu D. Popovici- Ursu (editura Gedo, Cluj, 2012), getopații cred că noi suntem cei numiți hiperboreeni sau pelasgi, care sunt totuna cu geții. Popovici-Ursu e convins chiar că a exista o „istorie furată a geților”, mai mult sau mai puțin că toată istoria de azi nu este altceva decât o încercare de a ascunde existența unui uriaș popor al geților care au făcut toate marile realizări ale omenirii, unde intră și goții și vizigoții și ostrogoții. Pentru că toți sunt geți, dacă nu suntem atenți.
Aici amuzamentul este maxim pentru că, neexistând o „limbă getică”, getopații o inventează. Așa că orice conține silaba „get”, devine dovadă getică. Chiar capitala lui Decebal era Sarmi-zi-GET-uza, adică strig-o pe Getuța, ba chiar și orașul Sighet era cândva Zy-Getul, adică strigă-l pe get. Mai exista și hidronimul celebrului râul Sargeția, sub albia căruia și-ar fi îngropat Decebal comorile și tot felul de alte geto-fonii. Evident, geții sunt descendenții zeiței Geea sau Gaia, care provine din „gaeta”, un presupus cuvânt getic însemnând ce vor get-begeții. Probabil că că și gaia-mâțu sau de-a puia gaia tot de-acolo vor fi venind, altfel nu se explică de ce acești autori cred că toate limbile și alfabetele lumii este getice. Dar în logica „getitică” orice e posibil, așa că hittita deveine totuna cu getica, deoarece geții au fost „primii ițiți” după Glaciațiune, adică geți-ițiții! Aceeași teorie amuzantă e enunțată și de Andrei Groza (în „Din istoria necunoscută a românilor”, 2001) care susține că geții au fost un singur mare popor în care intrau hunii, care erau geto-unguri, ca de altfel și celelalte popoare care au locuit în fosta Dacie, cum era geto-gepizi. Ca și ceilalți getopați și Groza crede că geții au pus bazele tuturor popoarelor europene, pentru că goții din Italia erau geți, vizigoții din Spania erau tot geți, iar pe regina Angliei o chema Geta, căreia i s-a stricat chiuveta.
Argumentele nu sunt doar comice, ele sunt și șubrede pentru nu se bazează pe lectura atentă a textelor antice. Una dintre primele surse la care getopații se duc este, desigur, Herodot. De la el avem faimoasa formulă cu geții care sunt „cei mai viteji și mai drepți dintre traci” și la care merită să revenim. Numai că tot istoricul din Halicarans menționează în mod explicit faptul că existau cel puțin 18 triburi tracice, geții fiind doar unul dintre acestea, împreună cu bessi, dar și cu darsii, care sună remarcabil de aproape de daci, deși el nu spune nimic despre „daci”. 
De fapt chiar ideea existenței geto-dacilor s-a născut mult mai târziu și istoriografia noastră are o problemă serioasă, rezultată din confuzia între geți și daci. Fără a face un parcurs al acestei idei, trebuie spus că majoritatea „cărturarilor” care înfloresc pe filieră naționalistă, îi prezintă pe geți și pe daci ca și când ar fi fost un singur popor. Realitatea este că toate mărturiile din epocă vorbesc despre mai multe triburi, și de cele mai multe ori disting între triburile de la nordul Dunării, care erau daci, și triburile de la Sud, cel mai probabil geți. Confuzia a fost creată de către istoricii romani, care apoi au rostogolit informațiile despre daci și geți. Strabon spune textual că „dacii au aceeași limbă cu geţii”, dar și că geţii vorbeau aceeaşi limbă cu tracii. Dar acest lucru nu înseamnă unitate etnică. Și croații vorbesc aceeași limbă cu sârbii, dar nu sunt același popor.
Tot Strabon face o descriere clară a distribuției geografice a acestor triburi. El spune în celebra carte 6, că până și fluviului căruia i se spune „Danuvius”, este numit așa doar în partea superioară. Dunărea este doar de la izvoare până la cataracte și doar acolo trece prin „ținuturile dacilor”, în vreme ce partea de la cataracte până la Pont, este numită „Ister”, și trece prin ținuturile geților (Getae). Desigur, istoricii noștri citesc din aceste descrieri doar ceea ce îi interesează, cum este afirmația geografului grec despre limba dacilor și a geților. Dar tot el spune că grecii îi cunosc pe geți mai bine pentru că „migrează de ambele părți ale Isterului” și, foarte important, că „sunt amestecați cu tracii și cu misienii”. Așadar anticii știau că geții erau amestecați cu „Mysii”, şi aceștia fiind traci, deci identici cu oamenii care se numesc Moesi. Știm prea bine că Moesia și moesii erau în sudul Dunării, nu la Nord.
De vină pentru dezvoltarea getopatiei este Vasile Pîrvan, care a scris o întreagă compilație ilizibilă numită „Getica”, în care a încercat să găsească argumente despre existența unui popor mai vechi chiar și decât dacii. Din păcate Pîrvan și toți urmașii lui, orbiți de fascinația proto-românismului au ignorat cu bună știință toate pasajele critice la adresa geților. Din păcate de cele mai multe ori geții sunt portretizați negativ, fie ca niște barbari, fie ca un neam de sclavi și slugoi. Să ne întoarcem la Herodot, care povestește despre eroica întâlnire de lângă „Ister” dintre Darius și pe geții „care se cred nemuritori”. Istoricii nu prea mai citesc după ce Herodot enunță celebra formulă cu geții cei viteji, mai ales pentru că această continuare este denigratoare. Regele Darius i-a supus pe geții care i s-au opus, i-a trimis pe toți în sclavie, istoricul grec spune clar că geții deveniseră „supușii persanilor” și că îl urmau pe Darius în luptă ca un fel de slugi ai armatelor persane. 
Această suprapunere dintre geți și sclavi e confirmată din păcate și de literatura antică, unde nume precum Getul (Geta) sau Dacul (Daos, Davos, Daüs) sunt menționate printre sclavii care îi slujeau pe greci. Astfel la Terențiu sau la Menandros aceste nume devin sinonime cu sclavia, portretul negativ al strămoșilor noștri fiind completat de Galen care scrie despre piesele autorului grec Menandru ca introduc prea multe personaje de „davi” (Davi) și de „geți” (Getae), care sunt un soi de sclavi de proastă calitate. În comediile antice aceștia erau prezentați ca niște fanfaroni lăudăroși care spuneau că nu consideră că au făcut ceva bine în viață dacă nu „și-au înșelat de trei ori stăpânul”. Recunoaștem prea bine portretul unor concetățeni.
Istoricii noștri știu prea bine că inclusiv marele zeu al geto-dacilor, pe nume Zalmoxis, a fost sclavul lui Pitagora, care l-a eliberat apoi și l-a trimis acasă ca să îi educe pe concetățenii săi barbari. Autorul antic Lucian, în „Periplus”, spune clar că Zalmoxis era un sclav fugar din Samos, care s-ar fi refugiat apoi printre traci ca să nu fie adus înapoi la stăpânii săi. Mai interesantă este o etimologie posibilă a numelui „zeului” geto-dac, care însemna chiar „străin” sau „venetic”, menționată de Porfirius (Porphyrios) în „Viața lui Pitagora”, care oferă extrem de multe detalii (aici originalul: https://www.tertullian.org/fathers/porphyry_life_of_pythagoras_02_text.htm), printre care și aceea că pe Zalmoxis îl chema de fapt Thales și că fusese însemnat cu fierul roșu de către traficanții de sclavi. 
De ce am vrea să schimbăm numele României cu numele unei astfel de populații doar mintea mamei geților cea rasistă poate să știe.