Și băieții plânge... (sic!)
Cartea lui Reeves nu este, în acest sens, o noutate. Studiile din cărțile de popularizare ale lui Leonard Sax despre băieți (Boys Adrift: The five factors driving the growing epidemic of unmotivated boys and underachieving young men. Basic Books, 2007), dar și despre fete (Girls on the Edge: The Four Factors Driving the New Crisis for Girls: Sexual Identity, the Cyberbubble, Obsessions, Environmental Toxins, Basic Books, 2010) au scos deja la iveală o serie de date statistice care indică tendințe îngrijorătoare. Sax a identificat cinci factori care contribuie la aceste transformări ale masculinității: schimbările structurilor educaționale, jocurile video, medicamentele pentru ADHD, factori perturbatori endocrini și lipsa unor modele sociale (pe care Sax o numește „răzbunarea zeilor abandonați”), o parte fiind reluate și în cartea lui Reeves.
Contribuția lui Reeves, concretizată în discuția dinamicilor care îi afectează pe băieți și bărbați (Of Boys and Men), se bazează pe o serie date și fapte statistice recente. De fapt autorul este „senior fellow”, adică cercetător titular la Brookings Institution, una dintre cele mai importante instituții din domeniu, un „think tank” privat, dedicat studierii problemelor de politici publice la nivel național în Statele Unite, dar și în lume. Studiul acesta despre starea tot mai jalnică băieților și a bărbaților în lumea contemporană pornește de la analizele realizate sub egida acestui Institut (detalii aici: https://www.brookings.edu/blog/up-front/2021/01/12/the-unreported-gender-gap-in-high-school-graduation-rates/), care confirmă tendințele îngrijorătoare cunoscute de mai mult timp.
Reeves, care a fost și directorul grupului de experți (think tank) numit Demos în Marea Britanie, observă că asistăm la un declin al bărbaților, care începe la grădiniță și continuă până la maturitate. În Statele Unite 55% dintre bărbații cu vârste între 18 și 29 de ani locuiesc în continuare cu părinții, preponderent în mediul urban. La anumite categorii de vârstă creșterea este de 100% raportat la ultimii douăzeci de ani. Tot mai mulți băieți abandonează școala și tot mai puțini merg la facultate. Astfel, dacă în 1970 doar 12% dintre femeile cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani reușeau să obțină o diplomă de licență (raportat la 20% dintre bărbați), în 2020 raportul s-a schimbat radical. Astăzi 41% din femei au diplome, dar numai 32% dintre bărbații americani termină facultatea. De fapt în toamna anului 2020 numărul de studenți de sex masculin înscriși la facultate a scăzut cu 5,1%, în vreme ce numărul studentelor a crescut. Și la liceu situația este similară, în 2021 88,4% din totalul fetelor înscrise la liceu au absolvit, comparativ cu doar 81,9% dintre băieți.
Este cert că un bărbat cu un nivel scăzut de educație, cu performanțe intelectuale tot mai reduse și cu venituri tot mai mici, va fi emasculat de prezența unei femeie puternice. Pe măsură ce femeile au început să depășească numărul bărbaților ca procent de absolvenți ai unor instituții de învățământ superior, a crescut și fragilitatea interioară a băieților. Șocant este că asistăm și la slăbănogirea fizică a bărbaților. Dacă în 1985 un bărbat obișnuit putea să strângă mâna cuiva cu aproximativ 30 de kilograme forță mai mult decât o femeie, acum puterea strângere a mâinilor bărbaților este aproximativ egală cu cea a femeilor.
Lumea occidentală este populată de o generație de bărbați smiorcăiți, care se ascund după șorțurile mămicilor, înlocuite apoi cu fustele soțiilor, mult mai puternice decât ei. În cazul băieților și al bărbaților din generația Z și a „milenialilor” situația este și mai gravă. În 2021 aproximativ 13% dintre femeile cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani mai locuiau în casa părinților, comparativ cu aproape 21% dintre bărbați.
Realitatea este că femeile din societățile post-industriale au devenit cu adevărat independente și încrezătoare. Ele nu mai sunt limitate de timpul petrecut în bucătărie, au acum ocazia să practice sporturi, să își cultive creativitatea, să își urmeze idealurile de carieră. Din păcate femeile petrec tot mai mult timp pe rețelele de socializare, diferența este de 70% femei pe Snapchat, față de 30% bărbați, sau 52% pe Facebook, față de 48% bărbați (pe Twitter prevalează bărbații).
Aceste fenomene sunt asociate și cu sărăcia. Băieții ce provin din familiile sărace sunt dezavantajați în mod clar pentru că doar 14% din băieții care provin din familii cu venituri scăzute vor reuși să obțină diplomă de studii superioare. Statisticile arată că 29% din băieții crescuți în familii cu venituri scăzute nu vor putea ieși din starea de sărăcie, cu 3% mai mulți decât fetele din aceleași familii.
Situația aceasta afectează structura economică a societăților contemporane. Unul dintre studiile lui Reeves arată că tot mai mulți bărbații își părăsesc locurile de muncă, nemulțumiți de statutul lor social. Din cele 263.000 de locuri de muncă noi în economia SUA luna trecută, peste 61,6% sunt ocupate de femei cu vârste cuprinse între 30 și 44. În același timp milioane de bărbați își părăsec serviciul. Așa cum arăta Nicholas Eberstadt într-un studiu despre bărbații fără loc de muncă (Men Without Work: America's Invisible Crisis, 2016), asistăm la o criză fără precedent. Astăzi, aproape unul din șase bărbați de vârstă activă nu are deloc un loc de muncă remunerat, iar unul din opt bărbați nici nu lucrează, dar nici măcar nu își caută de lucru. Această „nouă normalitate” a bărbaților fără ocupație este doar unul dintre manifestările simptomatice ale declinului masculinității. Mulți dintre acești bărbați trăiesc pe spinarea soțiilor, astfel în 2017 41% dintre femeile din SUA erau principalul susținător financiar al familiei lor, ceea ce înseamnă atât că un număr tot mai mare de femei căsătorite câștigă mai mult decât soții, dar și că mulți bărbați nici nu se mai obosesc să își caute un serviciu.
Frustrarea bărbaților este evidentă, dacă ne uităm la crimele violente din SUA vedem că bărbații comit 90 la sută din omucideri și reprezintă 77 la sută din victimele crimelor. În plus numărul bărbaților care se sinucid este 3,5 ori mai mare decât cel al femeilor și, în plus, speranța de viață a bărbaților este cu câțiva ani mai redusă decât cea a femeilor.
Ca și Sax în urmă cu un deceniu, Reeves sugerează că o parte din aceste probleme pot fi rezolvate prin schimbări profunde la nivelul structurilor instituțiilor educaționale, pornind de la o realitate fiziologică, aceea că fetele se maturizează mai repede decât băieții. Faptul că avem școli mixte nu este rău în sine, dar dacă punem împreună băieți care sunt cu cel puțin 2-3 ani în urma fetelor din punct de vedere emoțional, rezultatul este un decalaj cu efecte pe termen lung. De aceea o recomandare de bun simț din carte este aceea că ar fi mai bine ca băieții să înceapă școala cu un an mai târziu decât fetele. O altă soluție este creșterea numărului de profesori bărbați din sălile de clasă. Iarăși, statisticile sunt relevante pentru că în SUA (dar și în alte părți) femeile reprezintă 76% din totalul profesorilor din școlile publice și private, cu o pondere mult mai mare la nivelul primare, unde femeile reprezentau 89% din profesorii din școlile primare publice. Băieții crescuți de profesoare, fără modele masculine, tind în mod evident să se comporte diferit.
Cu toate acestea, cartea nu atinge adevărata problemă, care este declinul masculinității la nivel profund. Recent au fost făcute publice datele unui studiu realizat în 53 de țări ale lumii care arată scăderea drastică a numărului de spermatozoizi ai tuturor masculilor din specia homo sapiens de pe Pământ. Această scădere, cu cel puțin 50% în ultimii 50 de ani (https://edition.cnn.com/2022/11/18/health/sperm-counts-decline-debate/index.html), indică traseul pe care îl urmează bărbații și masculinitatea. Nu știu dacă hetero-masculinitatea dominantă, bărbatul lipsit de emoții și stoic, agresiv și violent sunt preferabile, dar devine tot mai sigur că asistăm la o criză a bărbăției cu efecte biologice, culturale și politice care vor deveni tot mai ample în viitorul apropiat.
Contribuția lui Reeves, concretizată în discuția dinamicilor care îi afectează pe băieți și bărbați (Of Boys and Men), se bazează pe o serie date și fapte statistice recente. De fapt autorul este „senior fellow”, adică cercetător titular la Brookings Institution, una dintre cele mai importante instituții din domeniu, un „think tank” privat, dedicat studierii problemelor de politici publice la nivel național în Statele Unite, dar și în lume. Studiul acesta despre starea tot mai jalnică băieților și a bărbaților în lumea contemporană pornește de la analizele realizate sub egida acestui Institut (detalii aici: https://www.brookings.edu/blog/up-front/2021/01/12/the-unreported-gender-gap-in-high-school-graduation-rates/), care confirmă tendințele îngrijorătoare cunoscute de mai mult timp.
Reeves, care a fost și directorul grupului de experți (think tank) numit Demos în Marea Britanie, observă că asistăm la un declin al bărbaților, care începe la grădiniță și continuă până la maturitate. În Statele Unite 55% dintre bărbații cu vârste între 18 și 29 de ani locuiesc în continuare cu părinții, preponderent în mediul urban. La anumite categorii de vârstă creșterea este de 100% raportat la ultimii douăzeci de ani. Tot mai mulți băieți abandonează școala și tot mai puțini merg la facultate. Astfel, dacă în 1970 doar 12% dintre femeile cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani reușeau să obțină o diplomă de licență (raportat la 20% dintre bărbați), în 2020 raportul s-a schimbat radical. Astăzi 41% din femei au diplome, dar numai 32% dintre bărbații americani termină facultatea. De fapt în toamna anului 2020 numărul de studenți de sex masculin înscriși la facultate a scăzut cu 5,1%, în vreme ce numărul studentelor a crescut. Și la liceu situația este similară, în 2021 88,4% din totalul fetelor înscrise la liceu au absolvit, comparativ cu doar 81,9% dintre băieți.
Este cert că un bărbat cu un nivel scăzut de educație, cu performanțe intelectuale tot mai reduse și cu venituri tot mai mici, va fi emasculat de prezența unei femeie puternice. Pe măsură ce femeile au început să depășească numărul bărbaților ca procent de absolvenți ai unor instituții de învățământ superior, a crescut și fragilitatea interioară a băieților. Șocant este că asistăm și la slăbănogirea fizică a bărbaților. Dacă în 1985 un bărbat obișnuit putea să strângă mâna cuiva cu aproximativ 30 de kilograme forță mai mult decât o femeie, acum puterea strângere a mâinilor bărbaților este aproximativ egală cu cea a femeilor.
Lumea occidentală este populată de o generație de bărbați smiorcăiți, care se ascund după șorțurile mămicilor, înlocuite apoi cu fustele soțiilor, mult mai puternice decât ei. În cazul băieților și al bărbaților din generația Z și a „milenialilor” situația este și mai gravă. În 2021 aproximativ 13% dintre femeile cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani mai locuiau în casa părinților, comparativ cu aproape 21% dintre bărbați.
Realitatea este că femeile din societățile post-industriale au devenit cu adevărat independente și încrezătoare. Ele nu mai sunt limitate de timpul petrecut în bucătărie, au acum ocazia să practice sporturi, să își cultive creativitatea, să își urmeze idealurile de carieră. Din păcate femeile petrec tot mai mult timp pe rețelele de socializare, diferența este de 70% femei pe Snapchat, față de 30% bărbați, sau 52% pe Facebook, față de 48% bărbați (pe Twitter prevalează bărbații).
Aceste fenomene sunt asociate și cu sărăcia. Băieții ce provin din familiile sărace sunt dezavantajați în mod clar pentru că doar 14% din băieții care provin din familii cu venituri scăzute vor reuși să obțină diplomă de studii superioare. Statisticile arată că 29% din băieții crescuți în familii cu venituri scăzute nu vor putea ieși din starea de sărăcie, cu 3% mai mulți decât fetele din aceleași familii.
Situația aceasta afectează structura economică a societăților contemporane. Unul dintre studiile lui Reeves arată că tot mai mulți bărbații își părăsesc locurile de muncă, nemulțumiți de statutul lor social. Din cele 263.000 de locuri de muncă noi în economia SUA luna trecută, peste 61,6% sunt ocupate de femei cu vârste cuprinse între 30 și 44. În același timp milioane de bărbați își părăsec serviciul. Așa cum arăta Nicholas Eberstadt într-un studiu despre bărbații fără loc de muncă (Men Without Work: America's Invisible Crisis, 2016), asistăm la o criză fără precedent. Astăzi, aproape unul din șase bărbați de vârstă activă nu are deloc un loc de muncă remunerat, iar unul din opt bărbați nici nu lucrează, dar nici măcar nu își caută de lucru. Această „nouă normalitate” a bărbaților fără ocupație este doar unul dintre manifestările simptomatice ale declinului masculinității. Mulți dintre acești bărbați trăiesc pe spinarea soțiilor, astfel în 2017 41% dintre femeile din SUA erau principalul susținător financiar al familiei lor, ceea ce înseamnă atât că un număr tot mai mare de femei căsătorite câștigă mai mult decât soții, dar și că mulți bărbați nici nu se mai obosesc să își caute un serviciu.
Frustrarea bărbaților este evidentă, dacă ne uităm la crimele violente din SUA vedem că bărbații comit 90 la sută din omucideri și reprezintă 77 la sută din victimele crimelor. În plus numărul bărbaților care se sinucid este 3,5 ori mai mare decât cel al femeilor și, în plus, speranța de viață a bărbaților este cu câțiva ani mai redusă decât cea a femeilor.
Ca și Sax în urmă cu un deceniu, Reeves sugerează că o parte din aceste probleme pot fi rezolvate prin schimbări profunde la nivelul structurilor instituțiilor educaționale, pornind de la o realitate fiziologică, aceea că fetele se maturizează mai repede decât băieții. Faptul că avem școli mixte nu este rău în sine, dar dacă punem împreună băieți care sunt cu cel puțin 2-3 ani în urma fetelor din punct de vedere emoțional, rezultatul este un decalaj cu efecte pe termen lung. De aceea o recomandare de bun simț din carte este aceea că ar fi mai bine ca băieții să înceapă școala cu un an mai târziu decât fetele. O altă soluție este creșterea numărului de profesori bărbați din sălile de clasă. Iarăși, statisticile sunt relevante pentru că în SUA (dar și în alte părți) femeile reprezintă 76% din totalul profesorilor din școlile publice și private, cu o pondere mult mai mare la nivelul primare, unde femeile reprezentau 89% din profesorii din școlile primare publice. Băieții crescuți de profesoare, fără modele masculine, tind în mod evident să se comporte diferit.
Cu toate acestea, cartea nu atinge adevărata problemă, care este declinul masculinității la nivel profund. Recent au fost făcute publice datele unui studiu realizat în 53 de țări ale lumii care arată scăderea drastică a numărului de spermatozoizi ai tuturor masculilor din specia homo sapiens de pe Pământ. Această scădere, cu cel puțin 50% în ultimii 50 de ani (https://edition.cnn.com/2022/11/18/health/sperm-counts-decline-debate/index.html), indică traseul pe care îl urmează bărbații și masculinitatea. Nu știu dacă hetero-masculinitatea dominantă, bărbatul lipsit de emoții și stoic, agresiv și violent sunt preferabile, dar devine tot mai sigur că asistăm la o criză a bărbăției cu efecte biologice, culturale și politice care vor deveni tot mai ample în viitorul apropiat.
publicat de Darth Doru la
decembrie 20, 2022
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire