Manualul de romgleză: Despre sensibila limbă română și nesimțirea romgleză

Modul cum vorbesc romglezii reușește mereu să atingă o coardă sensibilă în mințile și sufletele noastre. Un astfel de cuvânt utilizat fără bun-simț și fără bună simțire este sensibil, utilizat cu sensul din engleză unde  „sensible” înseamnă cu totul altceva decât în română. Astfel au apărut „informațiile sensibile”, în sensul de informații confidențiale precum și „datele sensibile”, în sensul de date personale. În limbajul „serviciilor” a fost introdusă chiar și expresia „convorbire sensibilă”, iar în legislația UE au fost consacrate „datele sensibile”.

Numai că gradul de „sensibilitate” al acestor cuvinte, precum și al informațiilor și al datelor disponibile este invers proporțional cu înțelegerea limbii. Problema decurge din faptul că, atât în română, cât și în engleză, cuvintele au pătruns pe filiera limbii latine, unde sensus și sēnsibilis însemnau a simți, dar și a cunoaște prin simțuri. Diferența este aceea că anglo-saxonii nu prea înțelegeau ce ziceau normanzii, așa că au transformat sensibilité din franceza veche, adică ceea ce e perceptibil prin simțuri, către rezultatul acestei percepții, adică gândirea și chiar rațiunea. Prin urmare ceea ce în latina medivală era sensibilitatem, englezii s-au buiecit  lingvistic și l-au suprapus cu „sense” (ca în „to make sense”), adică ceva ce e rațional, condus de simțul rațiunii și chiar spirit practic. Așa se face că în engleză până și pantofii pot fi „sensibili”, deoarece sensul englezesc include noțiunea de practic, bine gândit. Numai că „sensible shoes” înseamnă papuci practici, nu papuci cu emoții.

Sensibila limbă română a preluat termenul ca un neologism târziu din franceză, având mai ales sensul de emoționant sau predispus la emoționare și stimulare senzorială. Un om este sensibil pentru că este capabil să simtă, nu pentru că ascunde ceva. Desigur, poți să ai o inimă sensibilă sau să fii o persoană sensibilă, dar și să ai o piele sensibilă. Sensibilitatea ne face mai emotivi, ne face tandri și grijulii, ne ajută să simțim ceea ce simt cei din jurul nostru, dar ne încurcă la vorbire.
Pentru că în limba tăbăcită de englezisme se întâmplă tot felul de „sensibilizări”. Romglezii hăbăuci, nesimțitori de felul lor față de sensurile limbii noastre, au început să folosească acest cuvânt aidoma englezei, adică îndepărtându-se de latinescul  sensus, care se referea mai ales la senzațiile senzoriale și preluând englezescul sense, adică rațional. Așa că vorbirea romglezilor este nesimțită, în sensul de „senseless”, adică lipsit de rațiune, de noimă, ba chiar și de inteligență. Cele mai amuzante sunt campaniile „de sensibilizare”, cum ar fi cele în care diverși comisari ai UE ne învață să despre LGBTQ, dar care nu vor să ne facă mai „sensibili”, adică mai predispuși spre emoții tandre, ci mai conștienți.

Dar romgleza a depășit acest nivel de conștientizare, dobândind o sensibilitate năucitoare care are sensul de prostie.