O lecție de jurnalism pentru influencerițe, twitterițe și blogerițe

Războiul din Ucraina a produs în mod evident militarizarea platformelor de socializare. Numărul de videoclipuri partajate și care au un conținut legat de război sau sunt etichetate cu #Ukraine au ajuns la 30 de miliarde de vizualizări. Azi TikTok sau Youtube au devenit arme ale războiului digital, parte integrantă a dezinformării și mal-informării.
Dar, așa cum se întâmplă în toate războaiele, conflictul a scos la suprafață și prostia digitală, pentru că diferența dintre știrile false (fake news) și știrile tâmpite (idiotic news) este rezultatul direct al schimbărilor tehnologiilor. Acum orice twitteriță dotată cu telefon inteligent se crede avizată să își dea cu părerea despre război și orice youtubăr cu un laptop care are cameră video simte că este jurnalist de război.
Recent am citit panseurile unei influencerițe care relatează șocată cum că Rusia a bombardat 100 de spitale în Ucraina. Adevărul sinistru este că au fost lovite 49 de unități medicale din această țară invadată de o armată de ocupație, printre care se numără și cumplitul bombardament al maternității din Mariupol. Dar blogerițele nu știu că informațiile trebuie verificate din surse sigure, care sunt ușor accesibile. E suficient să verificăm informația pe platforma OMS (https://extranet.who.int/ssa/LeftMenu/Index.aspx?utm_source=Stopping%20attacks%20on%20health%20care%20QandA&utm_medium=link&utm_campaign=Link_who), care de altfel actualizează datele zilnic.
O altă știre care a făcut să se cutremure tiktokerițele a fost aceea că Rusia ar fi „deportat” mii de oameni din Mariupol și că ucrainenii se îndreaptă cu toții către Vest. Datele adevărate ne sunt oferite de către UNHCR (United Nations High Commissioner for Refugees), instituția Națiunilor Unite care monitorizează situația refugiaților la nivel mondial. Astfel, din cele peste 2 milioane de refugiați ucraineni, 10% au mers în Rusia, adică peste 231 de mii (https://data2.unhcr.org/en/situations/ukraine). Tragedia acestor oameni care și-au părăsit locuințele și ale căror vieți au fost distruse de un război injust nu justifică însă propagarea de stupizenii.
Evident, războiul din Ucraina ca și toate războaiele din istoria omenirii, au o componentă de decepție prin intermediul informațiilor eronate. Un studiu realizat recent de NewsGuard indică faptul că platforme precum Facebook sau Twitter, dar mai ales TikTok, sunt utilizate nu doar pentru a promova informații false, ci și pentru a direcționa greșit opinia publică și chiar militarii din teren. NewsGuard a identificat cel puțin 140 de domenii și pagini de Internet care se ocupă doar cu propaganda și dezinformarea digitală (https://www.newsguardtech.com/special-reports/russian-disinformation-tracking-center/).

În această atmosferă nu e de mirare că diverși conspiraționiști au început să lanseze aberații, printre care cea mai absurdă e aceea că războiul este o înscenare, un film regizat de Occident, cu Zelenski în rolul principal. Dovada ar fi aceea că Sean Penn se afla în Ucraina, unde realiza un film documentar, astfel că prezența lui a devenit instrument de propagandă. Imagini falsificate cu Zelenski aflat în spatele unui ecran verde sunt prezentate ca dovadă că totul este regizat. Printre victimele acestor mesaje aiurea au fost și doi tineri din Suceava, care s-au dus la Kiev să „verifice” dacă războiul e adevărat și acum sunt în mijlocul bombardamentelor.
Aici sunt utilizate o serie de tehnici de falsificare a informațiilor pe care youtubării le preiau nedigerate. Un exemplu prezentat ca „dovadă” a înscenării războiului este un videoclip filmat pentru un serial ucrainean, realizat înainte de război și care este distribuit pe platformele de socializare. O altă scenă, preluată din filmul Invasion Planet Earth a fost utilizată ca și când ar fi fost filmată în timp real în Kiev. Deși acest lucru nu face mai puțin atroce bombardamentele care au distrus blocuri și locuințe, metoda preluării de imagini reale și schimbarea contextului face posibilă propaganda prostească.

Informațiile aiurea circulă și în sens invers, dovadă un tweet distribuit de Joe Rogan de pe contul oficial al CNN, care anunța că Steven Segal, care are dublă cetățenie ruso-americană, ar lupta alături de forțelor speciale ruse pe aeroportul Gostomel de lângă Kiev. Scena era doar o imagine extrasă dintr-un film de serie B intitulat Killing Salazar. La fel un videoclip filmat în 2014 în Ucraina de către echipa emisiunii „Top Gear”, a fost transformat mesaj de război.
Printre metodele de dezinformare prin ne-informare se numără și erotizarea războiului. Sunt „viralizate” diverse imagini ale unor femei frumoase, pretins ucrainence, care ar lupta împotriva rușilor. Cea mai notorie este Anastasia Lenna, fost Miss Ucraina 2015, care ar fi îmbrăcat uniforma militară și ar lupta pe front, prilej pentru a posta pe Instagram mesaje belicoase. Realitatea este că „miss război 2022” nu s-a înrolat niciunde și nici nu luptă cu altceva decât cu o armă de tip „Airsoft”
(https://eu.usatoday.com/story/news/factcheck/2022/03/03/fact-check-anastasiia-lenna-ex-beauty-queen-didnt-join-military/9347419002/). Și pe Facebook a fost lansată o imagine cu altă femeie frumoasă, prezentată ca prima femeie pilot rănită în război. De fapt, după cum a confirmat Ministerul Apărării din Ucraina, era imaginea unei tinere, pe nume Olesia Vorobei, care a câștigat un concurs de miss al forțelor armate în 2016 și care nu era pilot. Acest lucru nu face mai puțin eroice acțiunile tuturor femeilor din Ucraina care luptă sau sunt victimele agresiunii armatelor lui Putin, dar falsifică realitatea.
Uneori videoclipurile viralizate pe TikTok sau pe alte platforme, sunt din alte teatre de război. Așa este o imagine care are 12 milioane de vizualizări și aproape un milion de aprecieri pe Twitter, în care ni se prezintă o fată ucraineană care amenință cu pumnul un soldat rus. Însă această fetiță este un copil palestinian, pe nume Ahed Tamimi, care amenința un soldat israelian în 2012.
În războiul informațiilor digitale ambele părți folosesc arsenalul digital. Trollii ruși, platformele digitale și posturile oficiale cum este Russia Today, susțin războiul lui și lansează zvonuri menite să descurajeze adversarii. Așa a fost un videoclipul realizat cu ocazia vizitei președintelui ucrainean la un spital din Kiev, prezentat ca dovadă că acesta ar fi fugit din țară.
Armata ucraineană are propriul canal de Twitter, unde sunt prezentate scene de luptă, dar și imagini umilitoare cu soldații ruși capturați, ceea ce e interzis de către Convenția de la Geneva. Și contul de Twitter al lui Zelenski a crescut de la 300.000 de fani, la 5 milioane de urmăritori în câteva zile. 
Unele postări sunt special create pentru a fi distribuite pe platformele superficiale al socializării rapide. Un exemplu este povestea despre o babușcă din Ucraina, care ar fi doborât o dronă militară rusească cu un borcan de castraveți murați. Dar s-a dovedit că au fost roșii și nu murături și nu era o dronă militară, ci doar o dronă de plastic. Un alt videoclip popular a fost cel care arăta un tanc rusesc trecând peste o mașină ucraineană. Filmulețul, desigur, a înregistrat peste 1,3 milioane de vizualizări și fost distribuit inclusiv de televiziunile occidentale. Experții militari, însă, arată că echipamentul nu este un tanc, ci un blindat numit Strela-10, deținut și de trupele ucrainene și de cele ruse. Evident, armata rusă nu avea de ce să trimită un singur transportor blindat ca să ocupe Kievul.
Falsificarea evenimentelor și utilizarea lor cu scop propagandistic este demonstrabilă, dar greu de perceput în miezul evenimentelor. Cel mai cunoscut episod este acela cu „soldații” de pe Insula Șerpilor, care au devenit eroi internaționali pe rețelele mondiale de socializare. Serviciile poștale ucrainene s-au grăbit să facă un timbru cu o imagine de pe insulă în care un soldat ucrainean le arată degetul mijlociu rușilor. Dar cei 13 soldați, despre care s-a spus că au fost uciși după ce au respins cererea unei nave de război rusești de a se preda, transmițându-le rușilor mesajul „Idi na hîi” (fuck you), erau 82 de polițiști de frontieră și nu au fost uciși, ci s-au predat.

Care este singura noastră șansă de a fi bine informați? Fiecare are acces la organizațiile de presă care au propriile lor pagini de verificare. Așa sunt AFP (https://factcheck.afp.com/) sau Reuters (https://www.reuters.com/fact-check), dar există și Institutul Poynter, care are o echipă specializată, numită The International Fact-Checking Network sau (https://www.bellingcat.com/news/2022/02/23/documenting-and-debunking-dubious-footage-from-ukraines-frontlines/) Global Authentication Project care studiază independent aceste informații. 
Lecția numărul unu la orice școală de jurnalism este aceea că informațiile corecte sunt verificate din surse credibile. Astfel, pentru a afla câți civili au murit în Ucraina e suficient să folosim datele Oficiului Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului (https://www.ohchr.org/en/countries/ukraine). Situația cumplită este aceea că, de la începutul acestui conflict în februarie au murit (datele din 21 martie 2022) 925 oameni, dintre care 75 de copii, nu zeci de mii cum scriu diverse propagadiste de sufragerie.
Dintre ororile războiului una dintre cele mai monstruoase este influencerița care, deși nu este afectată cu nimic, transformă tragedia altora într-o sursă de notorietate pentru propriul său narcisism.