Capitalismul colapsologic și despre angoasele milardarilor apocaliptici

Lumea este bântuită de un imaginar apocaliptic care nu mai este legat de religie. Spre deosebire de milenarismul religios, care a existat înainte de creștinismul primar, și care se întemeia pe angoasa spirituală în fața unui presupus sfârșit al lumii, noul catastrofism capitalist vede și inventează peste tot dezastre iminente. Resursele planetei se termină, urmează să se sfârșească alimentele, vom consuma tot petrolul și cărbunele, urmează catastrofa climaterică.
Mecanismele psihologice ale acestui tip de capitalism colapsologic merită discutate în profunzime, însă unele dintre acestea sunt analizate într-o carte recentă a lui Douglas Rushkoff, intitulată „Supraviețuirea celui mai bogat” (Survival of the Richest: Escape Fantasies of the Tech Billionaires). Jocul de cuvinte din titlu face o trimitere directă la formula lui Darwin și sugerează traseul pe care îl urmează elitele capitalismului contemporan.

Cartea lui Rushkoff pornește de la o întâlnire stranie pe care acest profesor de economie digitală a avut-o cu cinci miliardari aflați în vârful „piramidei virtuale” mondiale. Discuțiile cu acești miliardari îmbogățiți în urma noilor tehnologii i-au arătat teoreticianului media că există o specie de mega-bogătani care sunt convinși că urmează sfârșitul lumii. Căutând soluții pentru „sfârșitul jocului”, cei mai bogați oameni ai lumii trăiesc cu spaima că urmează o serie de catastrofe, dezastrul climateric la migrațiile în masă, și, pentru a supraviețui, își concep planuri de evadare.
E evident că cei mai bogați oameni ai planetei investesc miliarde de dolari în rachete care ar trebui să ne ducă pe o altă planetă, în timp ce alții construiesc buncăre complexe sau comunități maritime, iar unii vor să își transfere creierele în computere performante, menite să le asigure nemurirea.
Rushkoff numește această concepție despre lume „The Mindset”, convingerea unora că banii și tehnologiile le vor oferi șansa de a supraviețui dezastrelor care vor distruge omenirea și planeta. Un grup restrâns, compus din cei mai bogați dintre cei bogați, cum sunt Elon Musk, Jeff Bezos sau Richard Branson, concep planuri de fugă pe alte planete. Miliardarii mai „sărăcuți” își cumpără insule private, iar cei care sunt de categoria a treia investesc în buncăre și depozite de alimente și arme. Alții stochează aer respirabil și o altă categorie încearcă să supraviețuiască virtual.
Catastrofismul este parte integrantă din gândirea omului occidental, convins mereu că societatea se îndreaptă spre dezastru. În urmă cu mai bine de un secol Oswald Spengler care anticipa prăbușirea Occidentului. În „Der Untergang des Abendlandes” istoricul german avansa ideea că civilizația noastră, care a traversat patru etape similare cu anotimpurile, se apropia de final. „Primăvara” a fost în Evul Mediu, unde cultura era creată de aristocrația războinică aliată cu preoțimea. Venirea Renașterii este asemănătoare cu „vara”, bazată pe o nouă clasă de negustori și bancheri. A fost apoi „toamna” începând cu secolul 18 și în cele din urmă am intrat în „iarnă”. Desigur, pentru Spengler anul 2000 era anul fatidic, dar acesta a trecut și n-a venit „sfârșitul Occidentului”.
Însă ipoteza „supraviețurii celui mai bogat” este de dată recentă. Pentru profeții capitalismului salvarea tuturor e dată tot de capacitatea sistemului economic de a găsi soluții și de a selecta posibilități. Noțiunea de „capitalism adaptativ” și aplicarea teoriei selecției natural asupra proceselor economice, folosită încă din 2006 de Andrew W. Lo într-un articol din Harvard Business Review presupunea că selecția darwiniană funcționează și pe piețele financiare globale. Astfel investitorii, care sunt supuși unor reguli de adaptare la piață, sunt selectați în urma unei competiții. Oamenii de afaceri care iau decizii greșite sunt „eliminați” și cei care supraviețuiesc sunt cei mai buni, prin urmare mega-miliardarii de azi sunt expresia supremă a supraviețuirii speciei noastre.
Numai că bogații planetei sunt niște escapiști individualiști, ei se pregătesc să evadeze singuri. Câți oameni vor intra în rachetele cu care Elon Musk vrea să colonizeze planeta Marte, și câți vor avea loc în navele falice ale lui Bezos? Câți dintre noi vor avea acces la tehnologiile pe care le dezvoltă Peter Thiel, patronul de la Palantir Technologies, care visează să găsească soluții la procesele naturale de îmbătrânire? Câți vom ajunge pe insulele auto-suficiente ale lui Thiel și câți vom fi nevoiți să ne refugiem în Metaversul aiuristic al lui Zuckerberg?
Dacă ideea că lumea se va sfârși și diverse angoase escatologice au bântuit omenirea de la începutul Istoriei, paradoxul miliardarilor apocaliptici este că tocmai acela că ei sunt principalii beneficiari ai civilizației industriale și ai societății înalt tehnologizate, tot ei fiind și  cei mai angoasați când vine vorba de viitorul acestei civilizații. „Escapismul de Silicon Valley”, cum îi spune  Rushkoff, faptul că cei mai bogați oameni ai planetei se gândesc la viitor în termeni apocaliptici și că așteaptă sfârșitul lumii pe care o exploatează, este îngrijorător pentru noi ceilalți.
Dacă Marx ar fi văzut ce se întâmplă astăzi ar fi scris un eseu sarcastic despre capitalismul colapsologic care s-ar fi putut încheia cu îndemnul: „Capitaliști din toate țările, cărați-vă!”