Moralitatea şi imoralitatea scriitorului

Dan C. Mihăilescu a apărut duminică (11 martie) la Pro TV, la emisiunea "Parte de carte", cu bonomia lui livrescă, vorbind despre cartea medicului Adrian Sângeorzan. Am ascultat sfaturile criticului şi chiar mă gândeam să cumpăr cartea, îndemnat de foarte sugestivele citate din volum, când am răsfoit Jurnalul Naţional şi am dat peste rubrica “Lecturi la tavă” unde acelaşi Dan C. reîncălzeaşte, în aceeaşi zi, aceeaşi cronică, la aceeaşi carte: “Circul din faţa casei”.

Jignirea lui Dan C. la adresa atenţiei cititorului este flagrantă nu atât prin faptul că reia subiectul unei cărţi: omul este liber să vorbească despre ce vrea el. Însă, atât în cronica teve, cât şi în cronica scrisă, criticul foloseşte la un moment dat aceleaşi exemple, cu aceleaşi cuvinte şi argumente aproape identice. Ofensa la adresa inteligenţei noastre de receptori este mai crudă decât mica jonglerie cu mass media pe care o face Dan C. Mihăilescu - pentru că luni, îl găsim în România Liberă cu o cronică (din fericire nu la acelaşi titlu), probabil că ideile sale fac ocolul presei româneşti într-o singură săptămână. Nu îi reproşez lui Dan C. că, aidoma oricărui intelectual cuminte de pe malurile Dâmboviţei, se aşează răbdător la ugerele grase ale mogulilor de presă. Însă nu mi se pare acceptabil să ni se vândă aceiaşi gogoşi de mai multe ori, la diferite tarabe, ca şi când ar fi ceva nou şi inovator. Această imoralitate care frizează promiscuitatea nu este tolerabilă nici măcar atunci când este vorba despre ceva atât de fragil cum este o cronică literară.
Parafranzându-l chiar pe Dan C., lipsa de “bună simţire” ar trebui să fie un impediment major al oricărui gest cultural, fără bun simţ, o minimă decenţă şi responsabilitatea faţă de cititor, ce devine scriitorul dacă nu un fel de angrosist de idei, un neguţător de bunuri care, în cazul criticului literar, nici măcar nu sunt ale lui.